Spania – Metamorfoza socială şi economica în era post-Franco – analiză EFE

Ţara a fost influenţată puternic de morala catolică oficială, divorţul şi avortul erau complet interzise, iar căsătoria între persoane de acelaşi sex şi eutanasia erau de neconceput. În prezent, ele sunt legale şi reglementate, scrie Agerpres.

Atunci imigraţia era aproape inexistentă, iar spaniolii care călătoreau o făceau pentru a căuta un loc de muncă sau migrau de la sat la oraş. Speranţa medie de viaţă era de 73 de ani, în timp ce acum este de 84 de ani, iar stilul de viaţă şi mentalitatea erau foarte diferite într-o Spanie cu o puternică componentă rurală.

De la o populaţie de 35,3 milioane de locuitori în 1975, Spania a ajuns în prezent la 49,3 milioane, 14,2% fiind imigranţi, conform datelor oficiale.

Cu toate acestea, numărul naşterilor a scăzut de la 669.378 la 320.656.

Societatea spaniolă a îmbătrânit însă. Numărul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani a crescut de la 10% la 20,5%, ceea ce reprezintă o mare provocare pentru sectorul socio-sanitar şi sistemul de pensii.

Secularizarea progresivă s-a observat într-o scădere clară a celor care se declară catolici, conform sondajelor, şi într-o scădere a căsătoriilor, majoritatea fiind civile acum. Un procent de 3,9% sunt cupluri de acelaşi sex, care se pot căsători din 2005.

Ţara a făcut un mare salt în reducerea sărăciei şi a inegalităţilor, dar acestea persistă.

Conform unui raport recent al Caritas, 4,3 milioane de persoane suferă de excluziune socială severă (o treime sunt minori), afectate de precaritatea muncii şi a salariilor şi de creşterea exagerată a preţurilor locuinţelor.

Înainte, rolul public, social şi profesional al femeilor era unul minor. Femeile erau supuse autorităţii soţului, metodele contraceptive erau ilegale, în timp ce în prezent sunt accesibile.

Rata brută a natalităţii era aproape de trei ori mai mare decât cea actuală. În prezent, mamele spaniole au amânat vârsta primei naşteri de la 28 ani la 32,6 ani.

Abia în 1975 femeile au putut deschide un cont bancar fără permisiunea tatălui sau a soţului. În 1978 au fost dezincriminate adulterul, coabitarea şi contraceptivele, pe măsură ce solicitările feministe se impuneau.

Autorităţile şi societatea au conştientizat drama infracţiunilor comise împotriva femeilor prin adoptarea de legi şi măsuri de protecţie a acestora, dar maltratarea şi uciderile persistă.

În 1981 a fost acceptat divorţul, iar în 1985 a fost dezincriminat avortul prin legea presupunerilor (violenţă sexuală, pericol pentru sănătatea mamei sau malformaţie a fătului). Ulterior, aceasta a fost înlocuită de una a termenelor (2010), care recunoştea avortul ca drept, ambele fiind aprobate de guverne socialiste.

În 1975, cei mai mulţi cetăţeni spanioli îşi doreau libertate, democraţie şi modernitate, în timp ce protestele sociale şi grevele, care erau ilegale, se răspândeau.

În urmă cu 50 de ani, spaniolii, dar şi străinii, începeau să se bucure de vacanţe pe litoral, până când Spania a ajuns să devină o superputere mondială în turism.

Deşi erau vremuri de cenzură, îşi făcea loc cântecele de protest ale unor autori precum Joan Manuel Serrat şi Luis Eduardo Aute. În prezent, artişti de talie mondială, precum portoricanul Bad Bunny şi spaniola Rosalia sunt cei mai ascultaţi pe platformele digitale.

Când internetul nici nu se întrezărea, nudurile femeilor abia se sugerau în cinematografia naţională şi erau interzise filmele străine precum „Emmanuelle”. În 2025, dimpotrivă, preocuparea societăţii a devenit accesul adolescenţilor la pornografie pe internet.

Această evoluţie socială, catalizată de consolidarea democraţiei, are un substrat de creştere economică nu lipsită de crize profunde, precum cea petrolieră din anii 1970, cea financiară din 2008, care a afectat piaţa imobiliară, şi cea a pandemiei de coronavirus din 2020.

Din 1975, Spania şi-a crescut PIB-ul de 40 de ori, valoarea exporturilor de peste o sută de ori şi aproape şi-a dublat numărul de persoane angajate.

În 1986, Spania a intrat în Comunitatea Economică Europeană, actuala Uniune Europeană, şi a fost unul dintre fondatorii monedei euro (2022).

La moartea generalului Franco, ţara era lovită de criza petrolieră internaţională, hiperinflaţie şi şomaj, ceea ce a arătat slăbiciunea unei dezvoltări industriale bazate pe preţul scăzut al petrolului.

De atunci, industria şi sectorul primar au pierdut clar din importanţă în favoarea serviciilor (care reprezintă 77% din economia spaniolă în prezent), datorită turismului. În 2024, de exemplu, Spania a fost vizitată de 94 de milioane de turişti.

În această ultimă jumătate de secol, Spania a crescut mai mult decât alte ţări europene, reducând diferenţa faţă de Italia şi cu „o apropiere notabilă” de Franţa, potrivit Consiliului General al Economiştilor şi Camerei de Comerţ a Spaniei.

La acestea se adaugă integrarea femeii pe piaţa muncii, cu un record de 21,8 milioane de persoane angajate la sfârşitul anului 2024, conform datelor Camerei de Comerţ a Spaniei.

Cu toate acestea, în 1976 rata şomajului era de 4,72%, comparativ cu 10,45% în prezent, în timp ce datoria publică a ajuns la 103% din PIB.