Statele europene, divizate asupra nivelului de capitalizare ce ar trebui impus băncilor

Această reuniune extraordinară, care a început în cursul dimineţii, urmăreşte să finalizeze discuţiile asupra noului cadru de reglementare a sectorului bancar, cunoscut şi sub denumirea de Basel III, care trebuie pus în aplicare progresiv începând din 2013.

Reuniunea ar fi trebuit, teoretic, să se finalizeze înainte de prânz, însă s-a prelungit în cursul după-amiezii, preşedinţia daneză a Uniunii Europene luând decizia să organizeze discuţii bilaterale cu statele membre reticente asupra propunerii sale de compromis.

Înainte ca subiectul să ajungă pe agenda Parlamentului European, cele 27 de state membre trebuie să definească o poziţie comună asupra viitoarei arhitecturi a sistemului bancar european, care numără 8.200 de unităţi.

Reglementările Basel III trebuie pe termen lung să constrângă băncile să aibă rezerve proprii reprezentând 7% din valoarea împrumuturilor pe care le acordă, comparativ cu 2% până acum. Băncile vor trebui pentru acest lucru să-şi constituie rezerve dintr-o parte a câştigurilor sau să treacă la majorări de capital.

Pe de altă parte, majoritatea marilor bănci europene vizează deja un nivel de 9%, unele în acest an, în special în contextul în care Autoritatea Bancară Europeană (EBA) le-a cerut băncilor să ajungă la acest prag minim până la sfârşitul lunii iunie.

În momentul de faţă, discuţiile dintre miniştrii de finanţe sunt blocate în special asupra nivelului de flexibilitate ce ar trebuie permis statelor membre. Londra, în special, vrea să poată să impună norme de capital mai severe pentru a nu reveni numeroasele planuri de salvare a băncilor la care a trebuit să recurgă după criza financiară din 2007-2008, conform unei surse diplomatice.

Suedia, dar şi Polonia şi Cehia împărtăşesc această poziţie. „Fie avem bănci puternice, fie riscul cade din nou asupra contribuabililor”, a subliniat miercuri ministrul suedez al finanţelor, Anders Borg.

La rândul său, ministrul polonez, Jacek Rostowski, a oferit exemplul naufragiului sectorului bancar irlandez, care a apăsat puternic asupra finanţelor publice ale ţării şi care a determinat Dublinul să recurgă la un plan de salvare internaţional. „Trebuie să învăţăm lecţiile trecutului şi să lăsăm diferitelor ţări posibilitatea de a se proteja în faţa acestui tip de eveniment”, a spus el.

De cealaltă parte, Franţa şi Germania, dar şi Austria şi Luxemburg vor o armonizare maximală.

Aceste state vor să evite posibilitatea ca statele cu cele mai mari fonduri proprii bancare să atragă investitori în detrimentul vecinilor lor. Ele consideră de asemenea că, prin criterii prea ridicate, băncile nu ar mai avea mijloace suficiente să-şi finanţeze economia, conform unor surse diplomatice.

Preşedinţia daneză a UE a propus un compromis care să permită statelor, pe bază voluntară, să ceară 3% fonduri proprii suplimentare, pe lângă procentul de 7%. Orice pas peste acest procent de 3% are nevoie de acordul Comisiei Europene, o propunere care întâmpină opoziţia Marii Britanii şi a Suediei.

Un nou compromis ar putea prevedea ca Executivul UE să nu-şi dea acordul, ci doar un aviz, cum a lăsat de înţeles şi comisarul european pentru servicii financiare, Michel Barnier, care s-a declarat miercuri dispus să accepte ‘un procent mai ridicat (de 3%), dacă este însoţit de un aviz din partea autorităţilor europene’.