Statul la coadă, meserie cu acte-n regulă în cea mai birocratică ţară din Europa

Cu doi ani în urmă, Giovanni Cafaro, proaspăt şomer, s-a hotărât să stea la coadă pentru alţii. A împărţit pliante şi a găsit rapid zeci de doritori, în principal firme şi companii care doresc ca angajaţii să facă ceva mai productiv în timpul orelor de lucru. Astfel a luat naştere oficial profesia de „codista” – persoană care stă la coadă.

Delegarea statului la coadă este de multă vreme o practică uzuală pentru oamenii de afaceri din Italia, însă abia acum a devenit o profesie legitimă şi poate fi prestată cu contract de muncă, salariu, asigurări sociale şi salariu minim, în economia fiscalizată.

Cei care stau la coadă sunt plătiţi cu salariul minim brut de 10 euro pe oră şi au acces la sistemul public de asigurare împotriva accidentelor de muncă. Pe net există cursuri de câteva ore, predate de obicei pe Skype, unde amatorii de stat la cozi pot învăţa la ce să se aştepte şi cum să eficientizeze aşteptarea pe la ghişeele diferitelor instituţii ale statului care plimbă documente, semnături, comisioane şi taxe de timbru.

Niciun guvern italian nu a reuşit până în prezent să realizeze o reformă riguroasă a administraţiei publice, pentru a-şi scuti cetăţenii de infamele cozi şi de „ghişeism”. La birocraţia extremă se adaugă povara fiscală uriaşă, cea mai grea din Europa, care îi determină firmele şi cetăţenii să lucreze cât mai mult în cash. Italia are una dintre cele mai scăzute rate din lume ale tranzacţiilor non-cash şi, totodată, una dintre cele mai dezvoltate economii subterane.

În mod ironic, oficializarea statului la coadă ca profesie a creat un nou strat în aparatul birocratic italian. Cei care vor să angajeze un codista trebuie să plătească asigurările sociale, adică să stea la cozi, la ghişee, ca să depună documentele necesare şi să achite contribuţiile, chit că au nevoie de cineva să stea la coadă o singură zi sau chiar două ore.

Sursa: adaptat după The Economist