Statul vrea să se asigure că nu își mai ia țeapă de la constructorii neserioși acoperiți de asigurări. City Insurance a lăsat în aer garanții de 150 de milioane lei doar la CNAIR

28 10. 2021
cnair_83716700

Conform informațiilor Economica.net, modificările privind condițiile în care se pot emite asigurările de garanții și condițiile de plată au fost gândite încă din primăvară, însă falimentul City Insurance (companie care juca aproape singură pe piața asigurărilor de garanții) a grăbit procedurile.

Așa cum Economica arăta recent, chiar și acum, când  City Insurance și-a pierdut licența și merge spre faliment, sunt în vigoare aproape 22.000 de polițe de garanție emise de asigurător, cu o expunere totală de peste 6,3 miliarde de lei. Altfel spus, 22.000 de lucrări- aproape toate pentru instituții ale statului, de la CNAIR la Primării și Consilii Județene- au garanție de bună execuție de la City Insurance, în numele antreprenorului.  Numai CNAIR ar avea de încasat 150 de milioane de lei în baza unor asigurări unde a avut loc dauna.

Sunt sume semnificative, iar în ultima perioadă de dinainte de ridicarea licenței City Insurance ajunsese să controleze mai mult de jumătate din piața totală de garanții și peste 80% din garanțiile emise pentru lucrări din România. Motivele pentru care toată lumea apela la City erau prețul cu mult sub concurență și, mai ales, lejeritatea cu care compania trata aceste contracte. Este deja de notorietate în lumea brokerilor că un contract pe care o altă firmă îl analiza și o săptămână , City îl semna într-o oră.

Pe cât de repede era semnat contractul, însă, pe atât de  anevoios  se recunoșteau daunele, acesta fiind nu doar un atribut al City Insurance, ci al tuturor companiilor care emit asigurări de garanții. ” Nici beneficiarii nu prea citesc clauzele, dar nici asigurătorii nu se dau peste cap să le explice. Așa s-a ajuns să apară constant situații în care beneficiarul (nr: ca și la RCA, beneficiarul nu este asiguratul, ci un terț, în acest caz cel care recepționează construcția, adică de cele mai multe ori Statul) cere plata daunei în baza a ceea ce a înțeles el, iar asigurătorul o refuză în baza a ce crede el că este corect”, explică un specialist în domeniu.

Acesta este contextul în care ASF lansează în dezbatere publică o normă care își dorește să lămurească situația.

Antreprenorii ar putea să fie obligați să aducă garanții colaterale, dacă vor o poliță de asigurare de bună execuție sau de returnare a avansului

În esență, norma încearcă să elimine sau măcar să reducă masiv situațiile în care beneficiarul (care în 90% din cazuri este o instituție a statului) nu își încasează dauna pentru că nu a înțeles sau pentru că a fost „păcălit” cu o asigurare de garanție adusă de executantul lucrării.  În plan secund, se încearcă și o modalitate prin care ASF să poată interveni cu sancțiuni atunci când un asigurător încearcă să păcălească beneficiarul. În cazul City, ASF nu a avut astfel de pârghii, cât timp contractele de garanții sunt facultative și agreate de toate cele trei părți implicate (asigurător, asigurat și beneficiar). Cu schimbările propuse, produsele vor trebui construite potrivit unor reguli clare, care pot fi urmărite de ASF și a căror încălcare poate duce la sancțiuni în baza supravegherii pe conduită.

Principala mare noutate este că ASF cere firmelor de asigurare să își construiască reguli interne pentru emiterea asigurărilor de garanție. ” Societățile implementează un sistem riguros de analiză și evaluare a situațiilor economico-financiare ale potențialilor asigurați și a capacității acestora de a-șiexecuta obligațiile principale și subscriu riscurile aferente asigurărilor de garanții asigurându-se că din analiza efectuatărezultă căpotențialii asigurați au capacitatea financiară și tehnică de a-și executa obligațiile principale garantate prin respectivele asigurări.”, arată unul dintre articole. Mai departe, așa cum puteți vedea în proiect, vin o serie de alte impuneri care țin de analiza capacității asiguratului de a susține lucrarea. Cea mai importantă dintre ele, o premieră, este că asiguratul ar trebui să vină cu un colateral. ” Asiguratul constituie în favoarea societății, pe toată durata valabilității asigurării,contragaranții a căror valoare este cel puțin egală cu nivelul sumei asigurate”, punctează norma. De menționat că contragaranțiile, așa cum arată acum proiectul, nu sunt impuse, ci doar recomandate. Rămâne de văzut, însă, care va fi forma finală și cum vor interepreta asigurătorii.

De asemenea, norma definește clar noțiunile de garanție condiționată și garanție necondiționată. Legea achizițiilor publice stipulează clar că structurile statului nu pot accepta decât garanții necondiționate, adică polițe la care plata se face la simpla cerere a beneficiarului, în baza unei simple declarații pe proprie răspundere. Se pare însă că au fost destule situații în care asigurătorul a cerut evaluări ale daunei și alte elemente specifice asigurărilor condiționate.

Noile definiții ale celor două tipuri de asigurări de garanții  le găsiți AICI.