Stocurile de aluminiu se adună în China, războiul din Iran reducând aprovizionarea pe plan global
:format(jpg):quality(80)/https://www.economica.net/wp-content/uploads/2026/03/aluminiu-5748394754839.jpg)
Cererea este dezamăgitoare iar stocurile cresc, chiar dacă fabricile intră în perioada aglomerată de după Anul Nou Lunar. Stocurile de aluminiu primar au depăşit 1,3 milioane tone, cel mai ridicat nivel începând din 2020. Mai mulţi exportatori încearcă să elimine surplusul, scrie Agerpres.
„Companiile de prelucrare din China au încetinit achiziţiile pentru a răspunde cererii reduse”, apetitul lor s-a înrăutăţit după creşterea preţurilor, a precizat Huang Yuyao, analist la firma de cercetare Mysteel Global.
Performanţa sub aşteptări a acestui material utilizat pe scară largă în industrie ar putea fi un avertisment pentru economia Chinei, care s-a redresat în primele două luni din 2026 dar acum este afectată de efectele creşterii preţurilor cu energia şi alte perturbări provocate de războiul din Iran.
Deşi activitatea firmelor care prelucrează aluminiu a crescut după Anul Nou Lunar, per ansamblu cererea este sub nivelul de anul trecut, în urma preţurilor ridicate, susţine Howard Lau, analist la HSBC Holdings Plc.
Cotaţia aluminiului a crescut luna aceasta, după ce războiul din Iran a perturbat transportul într-o regiune responsabilă pentru aproximativ 9% din aprovizionarea globală. Dar creşterea constantă de dinaintea războiului a subminat deja cererea în cel mai mare producător şi consumator de aluminiu din lume.
În timp ce cotaţia aluminiului la bursa London Metal Exchange (LME) a crescut cu 27% în ultimele 12 luni, la Shanghai s-a înregistrat un avans de doar 19%, lărgind fereastra pentru exporturi.
Miercuri, cotaţia aluminiului la bursa LME a scăzut cu 1,5%, la 3.349 dolari pe tonă, în timp ce la Shanghai s-a înregistrat un declin de 1,1%.
Vânzările externe ale Chinei de aluminiu brut şi produse din aluminiu au crescut deja cu 13% în primele două luni din 2026. Obiceiul ţării de a majora exporturile din cauza cererii interne slabe este un coşmar pentru economia mondială, dar în următoarele luni va fi probabil binevenit, ţinând cont de deficitul de aprovizionare din Orientul Mijlociu.