Szijjarto: Aprovizionarea cu energie se bazează pe realităţi fizice. Pentru achiziţionarea de gaze şi petrol avem nevoie de conducte

„Cred că atunci când vorbim despre aprovizionarea sigură cu energie, nu ar trebui să uităm de faptul că aprovizionarea cu energie se bazează pe realităţi fizice. Deci, pentru a achiziţiona gaz, pentru a achiziţiona petrol, avem nevoie de conducte. Conductele, adică infrastructura, determină cu cine poţi colabora, de unde poţi achiziţiona. Uitaţi-vă la situaţia Ungariei, de exemplu, în ceea ce priveşte petrolul. Avem nevoie de o anumită cantitate pentru a aproviziona ţara. Şi Slovacia are nevoie de o anumită cantitate. Am pus aceste două ţări împreună pentru că suntem de aceeaşi parte. Conducta care vine din Rusia prin Ucraina ne aprovizionează practic în întregime. De ce? Pentru că nu există o altă rută alternativă. Am fi foarte fericiţi să luăm în considerare diversificarea, dar condiţia prealabilă pentru diversificare este existenţa unor rute alternative de aprovizionare. Acum, o conductă din Croaţia vine către ţările noastre, dar problema este că are o capacitate foarte limitată. Acum doi ani, când interdicţia privind petrolul rusesc a fost pusă pentru prima dată pe agenda Uniunii Europene, atât noi, cât şi slovacii, ne-am adresat Comisiei Europene pentru a ne asigura că Croaţia măreşte capacitatea acestei conducte pentru a putea diversifica sursele. Ce s-a întâmplat? Uniunea Europeană a contactat Croaţia, dar nu a fost mărită capacitatea, pentru că este încă aceeaşi, ci tariful de tranzit a fost crescută de cinci ori. Deci, iată problema”, a spus Szijjarto.

Acesta a subliniat că o a două problemă vizează aprovizionarea cu gaze, în condiţiile în care reţeaua de conducte din regiunea sud-est europeană este foarte limitată şi Comisia Europeană nu va investi în infrastructură, dat fiind faptul că în 15 ani gazele naturale nu vor mai face parte din mixul energetic.

„Suntem prima ţară care nu se învecinează cu Turcia, dar cumpărăm gaz turcesc. Şi anul acesta, pentru prima dată, am început să achiziţionăm din Azerbaidjan. Acum, de ce putem face acest lucru doar într-un mod foarte limitat, într-o cantitate foarte limitată, care nu ne permite o diversificare completă? Pentru că reţeaua de conducte din regiunea sud-est europeană, care ne leagă de Azerbaidjan, Turcia, Qatar, este foarte limitată. Deci, ne-am adresat Comisiei Europene împreună – Slovacia, România, Bulgaria, Serbia şi Grecia – cerând Uniunii Europene să finanţeze creşterea capacităţii reţelei de conducte din sud-estul Europei pentru a ne permite să cumpărăm mai mult gaz din surse diferite. Care a fost răspunsul Comisiei Europene? Ne pare rău, gazul nu mai este atractiv. Gazul nu va mai face parte din mixul energetic naţional în 15 ani, aşa că UE nu este pregătită să investească în acea infrastructură. Deci, iată-ne fără şansa fizică de diversificare. Şi asta este o problemă, pentru că nu este o chestiune politică. Dacă vrei să cumperi gaz sau petrol din surse diferite, ai nevoie de conducte, ai nevoie de reţea, şi aceasta nu există”, a explicat oficialul ungar.

El a reiterat că, în acest context, energia nucleară este foarte importantă pentru Ungaria, care astfel poate produce pentru a acoperi consumul. Totodată, Peter Szijjarto a menţionat că proiectul nuclear din Ungaria este unul foarte internaţional, şi, deşi principalul contractant este compania rusă Rosatom, pe baza unui contract semnat în 2014, subcontractorii majori sunt germani, francezi, americani, elveţieni şi chiar austrieci.

„Deci, un proiect internaţional uriaş cu mari companii europene şi americane implicate. Ceea ce ne face fericiţi, pentru că este o formă de diversificare. Cel puţin există o cooperare industrială din alte părţi ale lumii şi ale continentului european”, a punctat ministrul ungar de Externe.

Reprezentanţi de rang înalt din sectorul energetic public şi privat s-au întâlnit, marţi şi miercuri, la Palatul Parlamentului, la a cincea reuniune a P-TECC, organizată de Departamentul de Energie al SUA, Ministerul Energiei din România şi Atlantic Council. Reuniunea ministerială de miercuri s-a concentrat pe rolul politicii industriale în atingerea obiectivelor transatlantice de securitate energetică şi climă.