esg pnrr romania

Paradoxul ESG în economiile emergente: circularitate, leadership și aversiunea la risc

În ultimele două decenii, guvernanța corporativă și politicile publice au fost remodelate profund de tranziția către un cadru global în care performanța nu mai este definită exclusiv prin indicatori financiari, ci și prin integrarea dimensiunilor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG). La nivel internațional, standardele precum Task Force on Climate-related Financial Disclosures (TCFD) și Sustainable Finance Disclosure Regulation (SFDR) au încercat să uniformizeze modul în care companiile raportează riscurile climatice și impactul activităților lor asupra sustenabilității. Totuși, literatura recentă arată că dezvăluirile TCFD-Task Force on Climate-related Financial Disclosures rămân adesea superficiale, fiind motivate de presiuni investiționale mai degrabă decât de o schimbare autentică a strategiilor organizaționale. În paralel, SFDR- Sustainable Finance Disclosure Regulation a determinat creșterea scorurilor ESG raportate de companii, dar cu efecte ambigue asupra riscului real și a transparenței. În piețele emergente, unde reglementările sunt fragmentare și resursele administrative limitate, aceste instrumente riscă să fie percepute mai degrabă ca formalități birocratice decât ca oportunități pentru transformare structurală.

Paradoxul ESG în economiile emergente: circularitate, leadership și aversiunea la risc