În percepția publică, trimiterea în judecată este adesea echivalată cu o condamnare. Când un procuror finalizează urmărirea penală și sesizează instanța, verdictul pare deja pronunțat. Procesul este văzut ca o formalitate menită să confirme ceea ce „se știe”. Această percepție este greșită și contravine unui principiu fundamental al procesului penal: prezumția de nevinovăție.