Țintă pentru utilizarea biometanului în România în rețeaua de gaze, la nivelul anului 2030. Ce scrie în ultima formă a strategiei energetice

“Strategia Energetică are în vedere un obiectiv de a atinge 5% pondere a biometanului în rețeaua de gaze naturale până în 2030 și 10% până în 2050. Această inițiativă va spori și mai mult rolul biometanului în mixul energetic al României și va sprijini obiectivele de sustenabilitate pe termen lung. Proiecțiile arată că din sectoarele deșeurilor și agriculturii se pot produce aproximativ 501 ktep de biometan până în 2050”, se arată în ultima formă a strategiei.

În varianta inițială, nu fusese stabilită o țintă de utilizare a biometanului, chiar dacă s-a vorbitr despre el.

Iată și un grafic estimat al producției de biogaz/biometan

“Metodologia prevăzută in Directiva EU ETS, schema UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, consideră biometanul ca având zero emisii (emisiile asociate arderii combustibililor). Datorită acestui rol în economia circulară, biometanul este considerat drept o alternativă accesibilă la gazul natural, în special pentru consumatorii care urmăresc reducerea amprentei de carbon și nu îl pot substitui cu alte forme de energie”, scrie în strategie.

“Deși există mai multe facilități de producție a biogazului, utilizat preponderent în cogenerare sau doar producere de energie electrică, în România nu există nicio facilitate de producție a biometanului.

Dat fiind că biometanul și gazul natural de sondă au aceeași compoziție chimică, biometanul poate fi utilizat în rețelele și instalațiile de utilizare existente, fără a fi nevoie de o adaptare specifică a acestora. Datorită dezvoltării sectorului de gaze naturale și a rețelelor aferente, coroborat cu scăderea producției de gaze naturale pe termen lung, infrastructura astfel dezvoltată poate să fie utilizată pentru transportul gazelor verzi, incluzând aici și biometanul”, mai arată strategia

Biometanul ar putea substitui 80% din importurile de gaze naturale

“Analiza Comisiei Europene din 2021 a concluzionat că în ciuda potențialului semnificativ de producție a biometanului în România, 2 mld. m3 pe an la orizontul 2030 (având capacitatea de a înlocui aproximativ 80% din importurile actuale de gaz natural cu biometan), România reprezintă una dintre cele mai puțin dezvoltate piețe de biogaz din UE, iar numărul actual de stații de alimentare cu GNC, respectiv 3, nu este suficient pentru a avea o absorbție mai mare de biometan în transport.

Conform unui studiu al Comisiei Europene din anul 2020, , la orizontul anului 2050 potențialul tehnic total de producție a biometanului în România, este de aproximativ 65 TWh/an, având ca principale surse de producție: (i) 60% – culturi energetice (ii) 17% – reziduuri forestiere, (iii) 13% – paie, (iv) 7% – gunoi de grajd și (v) 4% – deșeuri biologice”, se mai arată în strategie

“Dat fiind potențialul României de producere a biometanului, respectiv rolul acestuia în reducerea emisiilor de carbon, este esențială începerea producției de biometan și injecția acestuia în rețelele de gaze naturale, întrucât tehnologia necesară producerii biometanului este una matură. Dezvoltarea acestui sector ar putea asigura la orizontului anului 2030 echivalentul a 2 mld. m3 pe an, pe termen mediu, la orizontul 2040, potențialul ridicându-se la aproximativ 5,5 mld. m3 pe an.

Pe termen lung, pentru a atinge scenariul „net zero”, biometanul este un pilon important în sectorul încălzirii, având un potențial de producție de 65 TWh5 / 8 miliarde m3 pe an la orizontul 2050”, mai arată strategia.

În plus, strategia spue că nevoia de biometan va crește în măsura în care consumatorii industriali mari, cum sunt ceidin industria farmaceutică sau a îngrășămintelor, își vor continua activitatea și vor căuta alternative în scopul atingerii obiectivelor de tip „net zero”, sau odată ce sectorul agricol va dori să valorifice acest potențial.

Totuși, este nevoie de scheme de sprijin:“Dat fiind costul de producție încă mare al biometanului, comparativ cu gazul natural, va fi necesar un mecanism de sprijin financiar inițial, pentru a încuraja acest sector. În același timp, garanțiile de origine atribuite biometanului produs de instalațiile care au beneficiat de sprijin financiar vor avea o valoare mai mică decât cele asociate proiectelor dezvoltate din fonduri proprii”