Toți producătorii, importatorii și distribuitorii de produse sunt afectați de noile reguli privind ambalajele

Aplicarea Regulamentului UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (Packaging and Packaging Waste Regulation – PPWR) începând cu 12 august 2026 marchează trecerea la obligații concrete de conformare pentru companiile care fabrică, importă, distribuie sau comercializează ambalaje și produse ambalate în Uniunea Europeană.

Ce se schimbă?

Prima etapă pentru companii este să stabilească exact rolul pe care îl au în lanțul de aprovizionare. Aceeași companie poate fi, în funcție de tranzacție, fabricant, importator, distribuitor sau producător în sensul obligațiilor regulamentului. Încadrarea nu este doar o chestiune formală, deoarece determină cine este responsabil de conformitatea ambalajului.

A doua etapă este identificarea și monitorizarea condițiilor aplicabile ambalajului (spre exemplu, materiale utilizate, substanțe utilizate, dimensiunea, gradul de reciclabilitate).

Cine este fabricantul?

Una dintre cele mai importante clarificări pentru mediul de afaceri privește identificarea fabricantului, pentru că, în practică, acesta nu este întotdeauna compania care produce fizic ambalajul.

În cazul ambalajelor comercializate sub numele sau marca unei companii, fabricantul este, de regulă, operatorul sub al cărui nume sau marcă este introdus ambalajul pe piață. În cazul în care pe ambalaj apar numele unei companii și marca alteia, trebuie analizat cine are puterea de decizie asupra proiectării și specificațiilor ambalajului.

Pentru ambalajele fără marcă, inclusiv anumite ambalaje de transport, analiza trebuie să urmărească cine comandă ambalajul și cine stabilește caracteristicile de proiectare ale acestuia.

Situația este diferită pentru ambalajele generice, standardizate și fără marcă.

Rolul furnizorilor devine esențial

Deși răspunderea juridică principală aparține fabricantului, acesta nu poate întocmi documentația tehnică fără informațiile primite de la furnizorii de materiale, componente și ambalaje.

Furnizorii trebuie să transmită datele și documentele necesare demonstrării conformității. Aceste informații pot include compoziția materialelor, rezultatele testelor, date despre substanțele prezente, conținutul reciclat sau documentele privind procesele de fabricație.

Simpla solicitare a unei declarații generale de la furnizor poate să nu fie suficientă dacă sunt implicați mai mulți actori pe lanț.

Asigurarea conformității presupune implicarea tuturor operatorilor economici din lanțul de aprovizionare, fiecare având obligații specifice în funcție de rolul său. Chiar și retailerul ajunge să fie responsabil de conformitatea ambalajului pentru produsele pe care le comercializează.

Cum trebuie să se pregătească companiile?

Din perspectivă practică, conformarea nu ar trebui tratată ca un exercițiu exclusiv al departamentului de mediu. Implementarea noilor cerințe presupune colaborarea între achiziții, juridic, cercetare și dezvoltare, producție, calitate, logistică, fiscalitate și sustenabilitate.

Companiile ar trebui să înceapă cu inventarierea ambalajelor utilizate și clasificarea acestora în funcție de tip, material, proveniență și destinație. Următorul pas este stabilirea responsabilității pentru fiecare flux și identificarea operatorului care deține responsabilitatea de fabricant. Ulterior, trebuie analizat dacă pentru fiecare tip de ambalaj există documentație tehnică suficientă și dacă informațiile primite de la furnizori permit emiterea declarației UE de conformitate.

Ce se întâmplă în cazul neconformității?

Autoritățile pot solicita mai întâi operatorului economic să remedieze situația într-un termen rezonabil. Dacă neconformitatea persistă, pot fi dispuse măsuri suplimentare, inclusiv restricționarea comercializării, retragerea sau rechemarea ambalajului.

Riscul pentru companii nu este însă doar sancționatoriu. Lipsa documentației poate întârzia importurile, poate bloca relațiile cu distribuitorii sau poate determina clienții să solicite schimbarea ambalajului ori a furnizorului.

Prin urmare, PPWR trebuie privit nu doar ca un set de cerințe de mediu, ci ca un nou cadru de guvernanță a ambalajelor. Companiile care își clarifică rolurile, își consolidează relația cu furnizorii și construiesc din timp dosarele de conformitate vor putea reduce riscurile de întrerupere a activității și vor fi mai bine poziționate pentru următoarele etape ale regulamentului, inclusiv cerințele privind reciclabilitatea, conținutul reciclat, minimizarea și reutilizarea ambalajelor.

Material de opinie de Adrian Teampău, Director, Taxe de mediu și Economie circulară, și Anca-Maria Andrei-Cimbru, Manager, Taxe de mediu și Economie circulară, Deloitte România