Trei greşeli mari făcute de companiile care au încheiat 2011 pe pierdere

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Am luat ca referinţă topuri publice şi apoi am consultat cifrele de pe site-ul Ministerului de Finanţe. Din 304 cele mai mari companii şi bănci din România, 27,6% au înregistrat pierderi în 2011. Dintre aceste companii pe pierderi, nouă sunt de stat şi 73 private – iar dintre acestea, numai trei sunt conduse de antreprenori. Dintre cele aproape 200 de mari companii private pe profit în 2011, 25% sunt conduse de antreprenori”, a declarat Dan Orenstein, expert in finanţe şi fiscalitate, care are peste 30 de ani experienţă în finanţe şi fiscalitate, dintre care ultimii 18 ani i-a petrecut în România ajutând zeci de companii mari să se reorganizeze şi să se reorienteze în favoarea creşterii profitabilităţii.

Cele 304 de entităţi comerciale analizate au realizat în 2011 o cifră de afaceri de 109 miliarde euro (raportat la cursul mediu BNR din acel an), adică aproape 88% din PIB-ul României, şi aceasta cu 616.000 angajaţi – puţin peste 14% din numărul total de salariaţi din România raportat de INS, spune Orenstein.

În ceea ce priveste firmele de stat – cele mai mari 34 de companii, ca venituri – 25 au înregistrat profit în 2011 şi nouă au fost pe pierdere. Cele 25 de companii de stat pe profit aveau anul trecut 4.000 de angajaţi în medie, în timp ce numărul mediu de salariaţi în cele nouă companii pe pierdere a fost de peste 10.000, mai spune Orenstein.

„În cazul companiilor de stat, cauzele pierderilor sunt evidente: personal excedentar dublat de o lipsă de înţelegere şi adaptare la nevoile clienţilor”, susţine Dan Orenstein.

În schimb, în cazul companiilor private, nu există diferenţe majore – în medie – între firmele cu pierderi şi cele cu profit. Cele 197 de mari companii private pe profit au avut în 2011 un număr mediu de 1539 de salariaţi, iar cele 73 de companii pe pierdere – 1586.

„Legat de mediul privat, nu putem vorbi în niciun caz despre personal excedentar, ci despre greşeli de management, context de piaţă nefavorabil, precum în cazul berii, al industriei oţelului, al magazinelor de bricolaj etc.”, explică Orenstein.  

Cei care au generat profit au făcut-o devenind flexibili în gândire, au renunţat la strategiile pe termen mediu şi lung, le-au schimbat din mers, şi nu s-au ferit să ia decizii dure dar în acelaşi timp au generat idei noi, ieşite din comun. Este practic un profil de antreprenor. Nu este neapărat o definiţie pentru o corporaţie, de exemplu”, spune Orenstein, care a identificat trei greşeli majore de management care au generat această situaţie.

Lista greşelilor care au dus pe pierdere companiile în 2011

Cea mai mare greşeală comisă de managerii multor companii la începutul crizei a fost mărirea preţurilor şi creşterea marjelor pentru a compensa scăderea vânzărilor. Cu preţuri mărite, fără însă o restructurare a business-ului, multe dintre acestea au trecut pe pierdere sau au continuat şi în 2011 să înregistreze pierderi. Au fost şi companii care deşi au mărit preţurile, au rămas profitabile pe termen lung datorită gradului mare de penetrare în piaţă şi dependenţei consumatorilor de produsele şi serviciile acestora, crede Orenstein.
 
A doua greşeală majoră a constituit-o lipsa de inovaţie în ceea ce priveşte produsele şi aici avem exemplul unei mari companii din domeniul telecomunicaţiilor. Instalarea şi creşterea decalajului dintre produsele acesteia şi cerinţele consumatorilor au generat scăderea vânzărilor şi, inevitabil, închiderea unor facilităţi de producţie.

Cea de-a treia greşeală majoră a fost reprezentată, pentru companiile din mediul privat, de incapacitatea de a-şi adapta întreaga logistică la realităţile pieţei, ajungând să înregistreze stocuri nevandabile şi o majorare de până la 100% a perioadei de recuperare a creanţelor de la clienţii lor.  

„Un procent de numai 10% dintre companiile pe pierdere în 2011 au înregistrat acest rezultat din cauza amortizării investiţiilor în tehnologie efectuate în anii anteriori. Vorbim aici cu preponderenţă despre companiile din comunicaţii, energie şi industrie”, spune Dan Orenstein.