Căutătorii români din unitățile silvice (ocoale silvice) de stat și private au cules anul trecut din flora spontană 107,7 tone de trufe şi alte ciuperci comestibile, cu 25,7% mai puțin decât cu un an în urmă. Au generat însă venituri din comercializarea acestor produse cu 17% mai mari, respectiv 2,3 milioane de lei, potrivit unei cercetări a Institutului Național de Statistică (INS).
Suma este mai mare decât veniturile din vânzarea cărnii de vânat, în contextul în care s-au comercializat 127,4 de tone pentru 1,8 milioane de lei. În schimb, cantitățile de fructe de pădure s-au diminuat cu 43%, până la 891,5 tone iar încasările în urma comercializării acestora cu 42%, până la 6,5 milioane de lei.
Trufele cresc preponderent în pădure, în sol, sub straturi de frunze moarte, la o adâncime cuprinsă între 5-40 cm, dar pot fi găsite și până la 50 cm adâncime, de aceea, culegătorii folosesc câini dresați pentru a le găsi. În alte țări însă sunt crescătorii de trufe.
Potrivit datelor Comisie Europene, în mod normal, trufele (Tuber spp.) reprezintă un produs sălbatic și, prin urmare, ca și producția de alte ciuperci sălbatice, nu sunt colectate date legate de producția lor.
Cu toate acestea, în unele țări există în prezent ferme de trufe, în care trufele sunt cultivate pe copaci (de obicei din genurile Quercus, Castanea sau Corylus), plantați special în scopul producerii ciupercilor. Deși sunt un fel de ciuperci, ele sunt cultivate într-un mod foarte diferit de celelalte ciuperci și nu ar trebui incluse în aceeași clasă cu celelalte ciuperci.
Cea mai mare resursă de trufe din lume este însă Spania unde aproximativ 80% din cantități provin din zona Sarrion unde sunt cultivate pe 8.000 de hectare. De asemenea, alți mari cultivatori sunt Italia și Franța, deoarece aceste țări oferă condiții de mediu și climatice esențiale pentru cultivare.