Ucraina, după trei ani de război – Care au fost cele mai importante cuceriri ale Rusiei, care sunt următoarele ţinte ale lui Putin şi ce strategie are Kievul (analiză EFE)

Trupele ruse nu au mai avansat în acest ritm – aproximativ 20 de kilometri pătraţi pe zi în noiembrie – din primele luni de război. Moscova ocupă în continuare aproximativ o cincime din teritoriul ţării vecine, scrie Agerpres.

În schimb, Kievul pare mai interesat ca oricând de oprirea acţiunilor militare, deşi fără a renunţa la ajutorul occidental, întrucât suferă de un deficit grav de personal, în special în Doneţk (est), epicentrul majorităţii acţiunii militare, comentează agenţia de presă spaniolă.

Sudul Donbasului, cea mai importantă cucerire a Rusiei

În urmă cu exact 12 luni, ruşii capturau Avdivka, o localitate de la periferia capitalei Doneţk de unde artileria inamică bombarda fără încetare oraşul minier.

Dar cel mai mare succes a fost, practic, preluarea controlului asupra întregului sud al Donbasului, cu victorii în luptele pentru controlul Vugledar în octombrie – această fortăreaţă ucraineană rezistase atacurilor ruseşti timp de doi ani şi jumătate – şi al Kurahove în ianuarie.

Aceste înfrângeri au reprezentat un eşec sever pentru preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, care se confruntă cu o dilemă dificilă de la sosirea preşedintelui american Donald Trump la Casa Albă, care vrea compensaţii în schimbul asistenţei militare a SUA.

Experţii occidentali spun că Rusia a înregistrat zeci de mii de victime, peste 2.000 pe zi, însă, de această dată, războiul de uzură ordonat de Kremlin a dat roade, chiar dacă, în ochii detractorilor Moscovei, este mai degrabă vorba despre o victorie a la Pirus.

Cucerirea acestor bastioane ucrainene a permis armatei ruse să se apropie de graniţa cu Zaporojie (sud-estul Ucrainei), pe care Moscova o controlează doar parţial, şi de ”nodul” cu Dnipropetrovsk, un important centru industrial ucrainean.

Nordul Doneţkului, următoarea ţintă

Pentru Kremlin, obiectivul este clar: să transforme în realitate ceea ce preşedintele rus Vladimir Putin a consfinţit în Constituţie în septembrie 2022: anexarea regiunilor ucrainene Doneţk, Lugansk, Herson şi Zaporojie.

Pentru a realiza acest lucru – şi în condiţiile în care armata rusă mai are de cucerit din Doneţk câteva mii de kilometri pătraţi -, trupele ruse se află deja la periferia oraşului Pokrovsk, obiectivul principal al ofensivei lansate în octombrie 2023.

Apărătorii oraşului – cei mai mulţi dintre cei 60.000 de locuitori ai săi au fost deja evacuaţi – se pregătesc pentru un asediu care se anunţă infernal, întrucât Moscova a pus ochii pe minele de cocs din zonă care ţin în funcţiune industria metalurgică a Ucrainei.

Între timp, unităţile ruse înaintează deja spre nord de la Bahmut către Kramatorsk, principalul bastion militar ucrainean din Doneţk.

După capturarea recentă a oraşului Toreţk, unităţile mecanizate ruse încearcă şi ele să ajungă la periferia Kostiantinivka, un important nod de comunicaţii care duce la Kramatorsk şi Sloviansk, scena revoltei armate proruse din 2014.

Avioane de luptă occidentale pentru Ucraina

Singura veste bună pentru Zelenski în ultimele luni a fost sosirea în februarie, după multe luni de aşteptare, a primelor avioane de vânătoare Mirage 2000 cedate de Franţa, stat european în care 4.500 de soldaţi ucraineni au fost antrenaţi să piloteze astfel de avioane.

În plus, Kievul a primit un nou lot de avioane de luptă F-16 promise de guvernul olandez.

Aceste avioane sunt esenţiale nu numai pentru a reduce hegemonia rusă în spaţiul aerian, ci şi pentru a proteja infrastructura energetică a Ucrainei.

În încercarea de a compensa deficitul cronic de militari în prima linie a frontului, şeful armatei Oleksandr Sîrski a ordonat mobilizarea a 50.000 de soldaţi pentru a întări armata terestră, ale cărei unităţi sunt cele care rezistă atacurilor inamice.

Şi asta pentru că Zelenski, conştient de nemulţumirea tot mai mare faţă de război în rândul concetăţenilor săi, refuză în prezent să scadă vârsta minimă la 18 ani la care bărbaţii ucraineni pot fi recrutaţi, aşa cum a cerut insistent administraţia anterioară a SUA.

Cu toate că situaţia de pe front este sumbră, Zelenski încă mai are un as în mânecă: Kursk. Au trecut mai bine de şase luni de când ucrainenii au ocupat parţial această regiune rusă de graniţă şi inamicul nu a reuşit să-i expulzeze.

Ucraina speră să folosească Kursk ca monedă de schimb în viitoarele negocieri de pace cu Rusia, notează EFE.