UE încearcă un restart. Legea Chips Act 2.0, un efort de 120 de miliarde de euro pentru industria semiconductorilor

Viitoarea Lege a cipurilor 2.0 ar urma să se concentreze pe modalităţi practice de a stimula cererea locală de cipuri fabricate în UE, după ce legea iniţială, care datează din 2023, a eşuat în încercarea de a creşte cota de piaţă a blocului comunitar. Planurile urmează să fie prezentate parlamentarilor europeni săptămâna viitoare şi ar putea suferi modificări.

Un proiect strategic, aflat în curs de evaluare, este o nouă fabrică de semiconductori pentru inteligenţa artificială şi cipuri avansate de 3 nanometri, un proiect în valoare de 30 de miliarde de euro, finanţat de Comisia Europeană, de statele membre şi de companii private, arată planurile consultate de Bloomberg News. De asemenea, Executivul comunitar ar urma să pună în legătură companii din sectoare precum telecomunicaţiile, apărarea şi industria auto cu furnizori de cipuri care vor dezvolta tehnologie adaptată nevoilor lor, conform documentelor.

„În timp ce Legea iniţială privind cipurile a fost predominant axată pe ofertă, Legea privind cipurile 2.0 pune un accent mai mare pe măsurile axate pe cerere”, se arată în propunere.

UE îşi va finanţa investiţiile prin granturi existente în cadrul programelor Orizont Europa şi Europa Digitală până în 2028. Finanţarea viitoare va trebui confirmată în următorul buget al UE, care este încă în curs de negociere.

Noua lege este un pilon al strategiei de suveranitate tehnologică a UE, un plan vast de reducere a dependenţelor continentului de tehnologiile chinezeşti şi americane prin investiţii în campioni locali şi favorizarea produselor tehnologice fabricate în UE, cum ar fi cipurile sau serviciile cloud, în detrimentul alternativelor străine.

Legea ar permite UE să continue finanţarea design-ului de cipuri de ultimă generaţie, precum şi să elimine unele proceduri birocratice pentru proiectele legate de semiconductori, considerate de o importanţă vitală pentru ecosistemul tehnologic european. Atunci când aceste proiecte se întind pe mai multe state membre, Comisia le poate desemna drept „proiecte strategice”, împiedicând participarea companiilor din afara UE.