UE scoate artileria grea pentru a-şi salva producţia de oţel

Comisarul pentru Industrie, Stephane Sejourne, şi comisarul pentru Comerţ, Maros Sefcovic, vor anunţa Parlamentului European de la Strasbourg acest nou plan privind oţelul, care este menit să înlocuiască „clauza de salvgardare” introdusă în 2019 pentru a ajuta producătorii europeni, scrie Agerpres.

„Aceasta este cea mai robustă clauză de salvgardare prezentată vreodată”, a declarat săptămâna trecută Stephane Sejourne, la o întâlnire cu jurnaliştii.

Noua măsură ar urma să includă o reducere cu aproape jumătate a cotelor de oţel străin care pot fi importate în UE fără suprataxe. În plus, importurile care depăşesc aceste cote ar fi supuse unor taxe vamale dublate, de la 25% la 50%, similare cu cele implementate în Statele Unite şi Canada.

Cu toate acestea, „nu ne jucăm de-a Trump”, a asigurat Sejourne, care pledează pentru o măsură esenţială pentru salvarea unei industrii strategice pentru întreaga economie europeană.

„Europa a fost ultima piaţă majoră atât de deschisă, fără reciprocitate. Suveranitatea noastră era în joc”, a argumentat Stephane Sejourne.

În acelaşi timp, Bruxelles-ul încă negociază cu Washingtonul o scutire de taxe vamale pentru oţelul european. Ideea este ca Europa şi Statele Unite să-şi unească forţele pentru a rezista mai bine tăvălugului chinezesc.

Cifrele vorbesc de la sine: anul trecut, China a produs peste 1.000 de milioane de tone de oţel, mai mult de jumătate din producţia globală, cu mult înaintea Indiei (149 de milioane), Japoniei (84 de milioane) şi Statelor Unite (79 de milioane), conform datelor organizaţiei profesionale World Steel. Ţările europene pălesc în comparaţie: Germania a produs doar 37 de milioane de tone, Spania 12, iar Franţa mai puţin de 11.

„Industria siderurgică europeană era în pragul colapsului. O vom proteja astfel încât să poată investi, să se decarbonizeze şi astfel să redevină competitivă”, a promis Stephane Sejourne.

Piaţa oţelului, profund destabilizată de ani de zile de concurenţa fabricilor chineze (subvenţionate masiv, conform calculelor OCDE), suportă povara supracapacităţii menţinute de Beijing, care duce la scăderea preţurilor de pe piaţa mondială. Coroborată cu creşterea preţurilor la energie cauzate de războiul din Ucraina şi cererea lentă din Europa (reflectând dificultăţile din sectoare precum industria auto şi construcţiile), această concurenţă a făcut ca profitabilitatea producătorilor europeni de oţel să scadă la doar 0,3% în 2023.

În consecinţă, planurile de concediere şi închiderea de oţelării se înmulţesc, cu consecinţe în cascadă într-un sector care reprezintă 300.000 de locuri de muncă directe şi 2,5 milioane de locuri de muncă indirecte în întreaga UE.

În Germania, conglomeratul Thyssenkrupp ia în considerare chiar vânzarea diviziei sale de oţel către compania indiană Jindal Steel, în timp ce în Franţa, ArcelorMittal tocmai a eliminat 600 de locuri de muncă şi ameninţă să abandoneze proiectul său emblematic de decarbonizare a furnalelor sale din Dunkerque, dacă măsurile luate de Bruxelles nu sunt suficient de protectoare.