UE şi SUA doresc eliminarea tuturor barierelor comerciale

Toţi, fie că sunt economişti, politicieni sau oameni de afaceri, sunt încredinţaţi că o zonă de liber schimb între SUA şi UE ar stimula colosal creşterea economică pe ambele maluri ale Atlanticului. Acordul ar fi de asemenea o garanţie că regulile economiei globale vor fi stabilite încă într-un viitor previzibil de occident şi nu de China.

Din punct de vedere economic, semnarea unui acord cuprinzător de liber schimb ar schimba din temelii harta comerţului mondial. Comerţul între SUA şi UE este cel mai mare parteneriat economic din lume. În fiecare zi se rulează mărfuri şi servicii în valoare de peste 1,8 miliarde de euro. Împreună, cele două puteri administrează cam jumătate din potenţialul întregii economii mondiale, gestionând cam o treime din totalul de mărfuri produse la nivel mondial. Potrivit estimărilor UE, un acord amplu de liber schimb între cele două pieţe, având aproximativ 800 de milioane de locuitori, ar genera o creştere a PIB cu 0,5 la sută, adică 65,7 miliarde de euro anual. Şi SUA aşteaptă creşteri comparabile. În plus, dată fiind mărimea celor două pieţe, armonizarea transatlantică a standardelor industriale şi a procedurilor de lansare a produselor pe piaţă va transforma de facto aceste reguli în standarde mondiale, ceea ce va fi avantajos mai ales pentru industria europeană, scrie Deutsche Welle. 

În Europa există sprijin politic masiv pentru semnarea unui acord de liber schimb transatlantic. Cancelarul german Angela Merkel şi premierul britanic David Cameron s-au pronunţat în favoarea acestui proiect. Apoi, după ce un grup de lucru europeano-american şi-a prezentat vara trecută raportul intermediar privind beneficiile aduse de un astfel de acord, atât preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, cât şi preşedintele SUA, Barack Obama, s-au arătat în principiu pentru acest acord.

Totuşi, în ciuda tuturor semnalelor încurajatoare, nu e deloc sigur că zona de liber schimb transatlantică va deveni realitate. Mari obstacole sunt diversele autorităţi independente de reglementare a pieţei. Este aproape imposibil de crezut că autoritatea americană de certificare a medicamentelor, de exemplu, va accepta un certificat european sau viceversa. Problema e valabilă în multe alte domenii. Nu trebuie uitat că în UE alimentele modificate genetic sunt inscripţionate ca atare, în vreme ce în SUA această obligaţie nu există.

„Nu cred că este realist ca un acord de liber schimb să armonizeze toate aceste reglementări”, apreciază Charles Ries, vicepreşedintele Rand Corporation, din Washington. Ries, care a participat din partea SUA la negocierea acordului de liber schimb NAFTA, împreună cu Mexic şi Canada, este adeptul unui acord mai puţin ambiţios, unul care să desfiinţeze numai „taxele vamale şi contingentările valabile între SUA şi UE.”
Experţii cer începerea rapidă a negocierilor. La un an de la debutul tratativelor ar trebui să se ajungă la un acord de principiu. Apoi, după doi sau trei ani, negocierea prevede
rilor acordului ar trebui să se încheie, urmând a fi aprobat de Congresul american şi de Parlamentul European.