Ultima fabrică de țigări din Franța încearcă să supraviețuiască

În jurul lui Nicolas Bernard, 49 de ani, un muncitor specializat care lucrează de 20 de ani la Macotab, maşinile prelucrează tutunul înainte de a-l introduce în hârtia cilindrică, după care îi adaugă filtrul şi le regrupează în loturi de câte 20 de ţigări.

„Am ajuns aici din întâmplare, via o slujbă temporară” îşi aduce aminte Nicolas Bernard, care este nefumător dar apreciază faptul că lucrează cu un produs natural. „Totul ţine de calitatea tutunului, care poate să sufere modificări”, spune Nicolas Bernard.

„Seamănă puţin cu vinul, sunt diferite varietăţi”, adaugă directorul fabricii Thierry Jourdan, care compară munca angajaţilor de la Macotab cu „punerea vinului în sticle”.

Însă când vine vorba de viitorul acestui sector, „care este mai degrabă în declin în Europa”, „care uzină din Franţa ştie ce va face peste trei ani?”, se întreabă Thierry Jourdan.

Fumatul este principala cauză a mortalităţii evitabile în Franţa, potrivit Agenţiei naţionale de sănătate publică din Hexagon, care estimează numărul deceselor din cauza fumatului la 75.000 pe an.

Franţa a interzis publicitatea pentru produsele din tutun şi numeroase fabrici de ţigări au fost închise, transformându-se în locuri culturale, cum s-a întâmplat la Marseille, sau chiar într-o universitate, la Lyon.

Fabrica din Corsica, ultima care mai produce ţigări în Franţa, după închiderea celei de la Riom (centrul Franţei) în 2016, are în prezent aproximativ 30 de salariaţi, faţă de 143 la începutul anilor 1980.

Construită în 1961, fabrica din Corsica aparţine grupului Seita (Société d’exploitation industrielle des tabacs et des allumettes), fostul monopol francez al tutunului, privatizat în anul 1995 şi care acum este o filială a gigantului britanic Imperial Tobacco.

„Cea mai mare parte a producţiei de ţigarete în Europa se face în prezent în Germania şi Polonia”, cu 150 respectiv 114 miliarde unităţi produse anual, precizează directorul de comunicare de la grupul Seita, Basile Vezin. Însă, în prezent, „piaţa paralelă este principalul nostru concurent”, subliniază Basile Vezin, care reaminteşte că în Franţa această piaţă este responsabilă 36% din ţigaretele consumate, adică un pachet din trei, şi în cadrul căreia „jumătate reprezintă ţigările contrafăcute iar cealaltă jumătate contrabanda cu ţigări”.

Mai multe fabrici ilegale de ţigări au fost descoperite şi închise în Franţa în 2022. În luna decembrie a anului trecut, ministrul Conturilor Publice, Gabriel Attal a dezvăluit un plan pe trei ani de combatere a traficului cu ţigări. Potrivit datele publicate de administraţia vamală franceză, de la 284 de tone în 2020, contrabanda cu tutun a ajuns la 600 de tone, din care două treimi o reprezintă ţigările, în primele 10 luni ale anului trecut.

Însă Thierry Jourdan critică şi „lipsa de armonizare fiscală între diferitele ţări europene”, în condiţiile în care un pachet de ţigări costă 5 euro în Spania, 6,50 euro în Sardinia, faţă de 8,50 euro în Corsica şi 10,50 euro în Hexagon. În cazul Franţei, preţul unui pachet de ţigări se împarte în: 84% taxe la stat, 10% pentru tutungerii şi restul pentru fabricanţi şi distribuitori.

În cazul Corsicăi, insula beneficia de o excepţie conferită printr-un decret semnat de Napoleon Bonaparte în anul 1811, care permitea ca preţul ţigărilor să fie cu 25% mai mic decât pe continent, însă legea finanţelor din 2020 a pus capăt acestei excepţii. Începând din 2022, pachetul de ţigări vândut pe insulă trebuie să coste cel puţin 80% din preţul din Hexagon, iar preţul trebuie majorat în fiecare an cu 5%, pentru a ajunge la 95% din preţul din Hexagon în 2025.