Potrivit analizelor CFA România, taxele pe muncă se ridică acum la 41,5% din venituri. La acestea se adaugă costuri de 13% din TVA și din accize circa jumătate din prețurile finale, ceea ce face ca în România costul cu taxele și impozitele către stat pentru populația activă să fie foarte mari.
„Mai exact, datorită costurilor directe și indirecte pe forța de muncă, ajungem să muncim 7-8 luni pe an doar pentru a plăti impozitele către stat”, spune Adrian Codîrlașu, președinte CFA România.
La rândul său, președintele CCF, Dan Manolescu, atrage atenția că „În zona muncii, lucrurile s-au schimbat, în sensul că s-au eliminat facilitățile din construcții, agricultură, IT. Taxarea muncii iar a crescut în general, dar munca e de mai multe feluri. Vorbim de muncă în ansamblu, dar la rândul ei e taxată diferit”.
Manolescu dă ca exemplu munca dependentă, salariată, despre care spune că este cea mai taxată. Continuă apoi cu munca independentă (PFA) care este taxată la nivel de impozit pe venit la fel ca cea a salariatului, dar la nivel de contribuții puțin mai bine pentru că există plafoane.
Expozeul lui Dan Manolescu continuă cu munca creativă și drepturile de autor care sunt taxate aparent la fel la nivelul cotei nominale de impozit pe venit, dar de fapt mai puțin la nivelul cotei efective de impozit datorită deducerii unor cheltuieli forfetare de 40% din venit, ceea ce duce la o cota efectivă de 6% și, în plus, la contribuții din nou există exceptări și plafonări.
Pe partea de venituri pasive vom avea taxarea cu 16% a dividendelor de la 1 ianuarie 2026. În plus, chiriile și dobânzile, momentan, nu au avut parte de modificări și vom vedea și acolo niște schimbări.
”În ceea ce privește taxarea capitalului, acolo am văzut cea mai abruptă creștere a taxării de la 1% impozit pe cifra de afaceri cu 5% la dividende (la micro), la 16% dividende cu 16% impozit pe profit (luând în considerare că multe societăți nu se mai încadrează la microîntreprinderi)”, spune Dan Manolescu.
Practic în această zonă de taxare, impozitul a crescut cu de peste cinci ori în numai doi ani.
În acest context, cinsultantul fiscal se întreabă: ”cât de competitivă mai e România cu Bulgaria lângă noi, cu 10% impozit pe profit, Ungaria cu 9%, iar noi cu 16% la profit? Dacă creștem impozitul pe profit, mai suntem competitivi? Având în vedere și IMCA, mai suntem competitivi? E un lucru pe care vrem să-l facem? S-ar putea să pierdem competitivitatea, daca nu cumva deja am pierdut-o”.
La nivel de decizie în grupuri de companii, fiecărui country manager de la fiecare companie i se pune în față bugetul și i se spune: ”Uite ce e în România, de ce să facem investițiile aici? Care sunt randamentele pe care le-am putea obține?”.
În concluzie, mai mult pierdem decât câștigăm prin această taxare excesivă. Practic, prin astfel de decizii, România se descalifică de la acea masă a discuțiilor pe bugetele de dezvoltare. Adică, pierdem investiții.