Un milion de fermieri vor fi nevoiţi să renunţe la agricultura de subzistenţă până în 2020

Pentru ca acest lucru să nu se facă cu dislocări mari de populaţie, pe de o parte, şi pentru a aduce satul românesc mai aproape de condiţiile secolului XXI, pe de altă parte, este necesară dotarea cu un minim de infrastructură a zonelor rurale fără de care activităţile non-agricole nu se pot dezvolta. Dar, întrucât respectiva infrastructură este costisitoare (atât în faza de construcţie, cât şi în cea de mentenanţă ulterioară), este important ca respectivele costuri să fie asumate şi acceptate de comunităţile respective, care să fie dispuse să plătească taxe locale sporite, se arată în document.

Potrivit acestuia, din acest motiv este esenţial ca dotarea cu infrastructură pentru industrie, construcţii şi servicii să înceapă în mediul rural cu acele comune care îşi asumă respectivele costuri şi nu cu cele stabilite prin algoritm politic.

‘La început, rata de succes va fi modestă, poate sub 5% din totalul comunelor acceptând aceste costuri. Ulterior, pe măsură ce ele îşi vor dezvolta şi activităţi non-agricole, efectul de demonstraţie va face ca şi alte comune învecinate să le urmeze exemplul. Astfel, spre sfârşitul acestui deceniu, ar fi posibil ca o bună parte din comunele româneşti să cunoască, în sfârşit, binefacerile civilizaţiei’, arată studiul citat.