Un număr mare de femei este aşteptat în compoziţia viitorului Parlament italian

Economica.net
22 02. 2013
femeie_parlament_conferinta_06260200

„Pentru Italia este prima dată din istoria sa când merge dincolo de alegerea obişnuită a două sau trei personalităţi emblematice din rândul femeilor”, a confirmat pentru AFP Monica Frassoni, fost deputat european din partea Verzilor şi candidat al micului partid de extremă stânga SEL, pentru un post de senator.

Fenomenul a atras o atenţie deosebită din partea presei, mai mulţi jurnalişti publicând simulări ale viitoarei componenţe a Parlamentului, în timp ce Corriete della Sera a publicat în pagina electronică un documentar despre opt candidaţi aparţinând tuturor convingerilor politice, între care şi Monica Frassoni.

Chiar dacă va câştiga centrul-stânga al lui Pier Luigi Bersani (ipoteza cea mai probabilă), sau dreapta lui Silvio Berlusconi, Parlamentul (630 de deputaţi, 315 senatori), va avea, cu siguranţă, în compoziţia sa mai multe femei.

Potrivit Valeriei Ajovalasit, preşedinte al organizaţiei Arcidonna, dacă în prezent femeile echivalează cu 20% din totalul Parlamentului, plasând Italia pe locul 50 în lume, proporţia ar putea „creşte la 28-30% în eventualitatea unei victorii a alianţei PDL – Liga Nordului (partidul lui Berlusconi) putând chiar atinge valoarea de 38% în cazul unei victorii a centrului-stânga şi până la 40% dacă acesta va avea majoritate în Cameră sau în Senat”.

O prezenţă feminină atât de mare ar fi o preformanţă deosebită pentru o Italie unde proporţia femeilor angajate nu depăşeşte 47% (20% la Napoli), în timp ce media europeană este de 59%. Un fenomen explicat de lipsa creşelor sau ajutoarelor familiale, care se traduce printr-o subreprezentare a femeilor în toate sectoarele.

„De această dată la stânga există un efort real, nu sunt doar vorbe goale asupra problematicii locului femeilor”, a declarat Monica Frassoni, menţionând că PD a fost constrâns să aibă „în jur de 40% femei”, iar SEL (Stânga Ecologie Libertate) „a alocat neînduplecat 50% femei pe liste”.

Pentru profesorul de filozofie politică Giacomo Marramao, până în prezent stânga nu a strălucit prin capacitatea de a interpreta semnele timpului şi a funcţionat îndeosebi prin logică mecanică”.

Potrivit lui, „noutatea” stă în raportul mare de femei „în posturi importante, candidaţi de calitate, proveniţi din societatea civilă, din lumea intelectuală, din jurnalism sau profesii liberale”.

În schimb, „pentru alte partide, situaţia este mai puţin strălucită, de exemplu Antonio Ingoria (Revoluţia Civilă, concurent al SEL pentru votul de stânga), promovează 18 bărbaţi şi doar două femei din cei 20 de potenţiali aleşi. Este dovada că leadershipul partidelor politice din Italia se află încă în mâinile bărbaţilor”, subliniază Monica Frassoni.

Ministrul actual al Muncii şi Egalităţii de gen, Elsa Fornero, una dintre cele trei femei susţinute de Mario Monti, deplânge faptul că nu există nicun candidat de sex feminin pentru postul de premier.

„Este a nu ştiu câta ocazie ratată, am acordat un rol femeilor, însă deciziile cu adevărat importante sunt luate tot de bărbaţi”, apreciază el.

„Şeful” său, premierul demisionar, a căutat să promoveze femeile, rezervând acestui subiect un capitol special în programului său, denumit „agenda Monti”.

Pe internet au apărut videoclipuri („donnexMonti” – femei pentru Monti) unde tinere femei explică de ce vor vota pentru fostul comisar european în acest week-end. Pe site-ul „Ora Basta!” (Ajunge!), grupul a alcătuit o listă cu numeroase replici misogine rostite de Berlusconi în cei 18 ani de carieră politică, spre exemplu „suntem fericiţi dacă multe femei vor ajunge în Parlament, mai ales dacă sunt frumoase”.

Semn că vremurile sunt în curs de schimbare, mai mulţi oameni politici de dreapta şi de stânga au evocat nume de femei, cărora le recunosc seriozitatea: Emma Bonino din partea Partidului Radical, Anna Finocchiaro, senatoare PD sau Anna Maria Cancellieri, ministru de Interne în guvernul Monti, pentru postul de preşedinte al republicii, odată cu încheierea mandatului lui Giorgio Napolitano, în vârstă de 87 de ani, în mai.