Valorificarea căldurii irosite ar permite Europei să economisească 67 de miliarde de euro anual

Potrivit firmei Danfoss A/S, surplusul de căldură generat în fiecare an de uzinele, supermarketurile, facilităţile de tratare a apelor reziduale, centrele de date şi reţelele de metrou se ridică la 2.860 de Terawaţi-oră (TWh), adică tot atât de mult cât este cererea totală de căldură şi apă caldă venită din partea sectoarelor rezidenţial şi serviciilor din Uniunea Europeană.

Acest surplus de căldură reprezintă „cea mai mare sursă de energie neutilizată din lume”, susţine directorul general de la Danfoss A/S.

Îmbunătăţirea eficienţei energetice este considerată esenţială pentru blocul comunitar în următorii ani pentru ca acesta să îşi pună la punct o reţea energetică mai sigură şi mai verde. Utilizarea căldurii irosite ar ajuta la tranziţia spre neutralitatea climatică deoarece procesul nu necesită arderea de petrol, gaze naturale sau cărbune.

„Nu este vorba de o energie pe care trebuie să o producem. Este energia pe care trebuie să o reutilizăm. Putem face asta cu tehnologia pe care o avem deja în prezent”, subliniază directorul Danfoss, Kim Fausing.

Potrivit calculelor făcute de firma daneză, utilizarea surplusului de căldură, împreună cu alte eforturi destinate ajungerii la neutralitate climatică, ar putea aduce economii de 67,4 miliarde de euro pe an până în 2050. În mediile urbane, surplusul de căldură ar putea fi transferat către reţelele de termoficare pentru a încălzi clădirile din apropiere.

O analiză a mai multor oraşe efectuată de Danfoss arată că, în zona Londrei, căldura irosită se ridică la 9,5 Terawaţi-oră în fiecare an, suficient pentru a încălzi 790.000 de locuinţe dacă ar fi captată şi refolosită. În cazul Berlinului, căldura irosită se ridică la 4,8 Terawaţi-oră pe an.

În paralel, 50 de facilităţi din oraşul industrial Essen din Germania generează suficientă energie irosită încât ar putea acoperi necesarul de căldură pentru jumătate din locuinţe. În cazul Ţărilor de Jos, surplusul de căldură ar fi mai mare decât întreaga cerere naţională.

Reţelele de termoficare districtuale fac parte din planificarea urbană în întreaga Europă, iar în cazul capitalei Suediei, Stockholm, aproape 90% dintre clădiri sunt conectate la reţeaua centrală de încălzire şi răcire. Germania a elaborat o legislaţie care obligă centrele de date să reutilizeze 30% din surplusul de căldură.