„Piaţa europeană a gazelor traversează din nou o perioadă de volatilitate extremă, iar România se află într-un moment critic pentru securitatea sa energetică. Creşterile recente de pe hub-ul european Title Transfer Facility (TTF) din Amsterdam au demonstrat cât de vulnerabile rămân economiile din Europa de Est la şocurile externe”, susţin autorii cercetării citaţi de Agerpres.
Potrivit Frames, în doar câteva zile, cotaţiile TTF au urcat cu peste 70%, iar într-o singură sesiune de tranzacţionare, pe 2 martie, preţul gazelor a crescut cu aproape 40%, ajungând la aproximativ 44-46 euro/MWh.
Pentru piaţa europeană, TTF reprezintă referinţa absolută: orice mişcare majoră de acolo se propagă rapid în întregul continent, precizează sursa citată.
Astfel, pentru România, efectul este imediat. Chiar dacă dispune de producţie internă semnificativă, economia nu este izolată de piaţa europeană. În perioadele de vârf de consum – mai ales iarna – importurile necesare sunt realizate exact la aceste preţuri ridicate dictate de hub-ul olandez, se mai arată în document.
„Această ascensiune pune o presiune imensă pe furnizorii de energie şi, inevitabil, pe economie. Piaţa românească, deşi beneficiază de o producţie internă valoroasă, nu este complet izolată de aceste şocuri externe”, menţionează analiza Frames.
Contextul este cu atât mai sensibil cu cât, de la 1 aprilie, piaţa gazelor intră într-o nouă etapă de liberalizare pentru mediul de afaceri, susţin analiştii Frames.
În prezent, România funcţionează practic cu două pieţe paralele. Pentru populaţie, statul menţine mecanisme de protecţie şi plafonare a preţurilor, pentru a evita o criză socială. Pentru companii însă, realitatea este mult mai dură: ele sunt expuse direct fluctuaţiilor bursiere.
Fabricile, producătorii de alimente sau companiile din industriile mari consumatoare de energie cumpără gaze la preţuri legate direct de referinţele europene. În momentul în care acestea cresc brusc, costurile de producţie explodează, notează autorii cercetării.
„Impactul economic este inevitabil: scumpirile se transferă în preţurile produselor finale, alimentând inflaţia. În acelaşi timp, statul nu poate susţine la nesfârşit scheme de compensare, mai ales într-un an în care obiectivul major este reducerea deficitului bugetar”, a afirmat Adrian Negrescu, managerul Frames.
Potrivit acestuia, cumpărarea gazului „de pe o zi pe alta” a devenit o ruletă financiară.
„Pentru industria românească, volatilitatea pieţei spot a devenit aproape imposibil de gestionat. Combinatele chimice, producătorii de materiale de construcţii sau industria metalurgică folosesc gazul natural nu doar ca sursă de energie, ci şi ca materie primă esenţială. În aceste condiţii, cumpărarea gazului de pe piaţa zilnică echivalează cu o ruletă financiară”, mai arată analiza.
Conform sursei citate, o fabrică nu îşi poate planifica bugetul, investiţiile sau preţul produselor dacă nu ştie cât va costa energia peste câteva luni.
De aceea, experţii din energie consideră că soluţia realistă este trecerea către contracte pe termen mediu şi lung, pe perioade de trei până la zece ani, care să ofere predictibilitate.
„Aceste contracte folosesc de obicei formule de preţ hibride: o parte din volum este securizată la un tarif fix negociat direct cu producătorii, iar restul poate fi indexat la referinţe locale, precum cotaţiile de pe Bursa Română de Mărfuri”, afirmă experţii de la Frames.
Pentru ca aceste contracte stabile să fie posibile, România are nevoie însă de acces real la surse diversificate de gaze. În acest context, proiectul Coridorului Vertical (Vertical Gas Corridor) devine esenţial, susţin autorii analizei.
Potrivit analizei Frames, Coridorul Vertical este o reţea de transport de gaze care conectează terminalele de gaz natural lichefiat (LNG) din Grecia cu pieţele din Bulgaria, Romania şi Ungaria.
Prin această infrastructură, gazul importat sub formă de gaz natural lichefiat din Statele Unite, Qatar sau din regiunea Mării Caspice ar putea ajunge direct în Europa de Sud-Est, fără dependenţă de rutele tradiţionale.
„Gazul natural lichefiat este gaz metan răcit, proces care îl transformă într-un lichid cu volum mult mai mic. În această formă, gazul poate fi transportat pe distanţe foarte lungi cu nave speciale, iar apoi este regazeificat în terminale portuare şi introdus în reţelele de conducte”, precizează studiul.
Astfel, pentru România, beneficiul ar fi dublu: acces la o piaţă globală de gaz şi o competiţie mai mare între furnizori, ceea ce ar stabiliza preţurile.
Iniţiativa Coridorului Vertical este susţinută de operatorii de transport de gaze din Grecia, Bulgaria şi România, precum şi de autorităţile energetice ale acestor state. Proiectul este discutat de mai mulţi ani la nivelul Uniunii Europene, fiind inclus în strategia de diversificare a surselor de energie pentru Europa de Sud-Est, notează autorii analizei.
„România are o poziţie strategică în acest sistem. Prin reţeaua sa extinsă de conducte şi prin capacităţile mari de depozitare subterană, ţara poate deveni un nod regional de tranzit şi distribuţie, transportând gazul mai departe către Europa Centrală şi de Sud-Est”, a adăugat Adrian Negrescu, managerul Frames.
Totodată, poziţia geografică şi infrastructura existentă oferă României şansa de a deveni un hub regional de distribuţie a gazelor.
Reţeaua de transport, capacităţile mari de depozitare şi producţia internă creează condiţiile pentru ca gazul importat prin coridorul vertical să fie redistribuit către întreaga regiune.
În plus, dezvoltarea zăcămintelor din Marea Neagră ar putea transforma România într-un actor energetic important în Europa Centrală şi de Sud-Est.
Combinarea gazului din Marea Neagră cu gazul natural lichefiat adus prin Grecia ar putea crea o piaţă regională mult mai stabilă şi mai competitivă, reducând dependenţa de surse limitate şi de volatilitatea burselor europene.
Creşterile spectaculoase ale preţurilor de la Amsterdam arată clar că piaţa europeană a gazelor rămâne extrem de sensibilă la evenimente geopolitice şi la întreruperi de aprovizionare.
„Pentru România, lecţia este simplă: dependenţa de fluctuaţiile zilnice ale pieţei nu poate constitui o strategie energetică”, a afirmat Negrescu.
Securizarea unor volume de gaze prin contracte pe termen lung, diversificarea surselor şi conectarea la fluxurile globale prin Coridorul Vertical reprezintă, în acest moment, cea mai fezabilă soluţie pentru stabilizarea pieţei şi pentru asigurarea unui preţ corect al gazelor pentru economie, precizează sursa citată.
În lipsa acestei infrastructuri, România riscă să rămână captivă unei pieţe regionale volatile, în care fiecare criză internaţională se transformă imediat într-un nou şoc economic intern, mai arată analiza.