Zăcămintele noi de petrol şi gaze ar trebui să aibă redevenţă zero, la celelalte taxele trebuie mărite – SAR

Specialiştii SAR propun un sistem diferenţiat al redevenţelor petroliere, unul pentru zăcămintele care deja produc, şi altul pentru resurselecare vor fi descoperite în viitor. „Un scenariu intermediar, care să facă distincții cât mai fine între fiecare componentă a activității de extracție și care să prioritizeze cu ponderile adecvate cele trei ținte care trebuie urmărite. Cum ar putea arăta un astfel de scenariu? Propunem adoptarea unui model de redevențe diferențiat, cu doi piloni – pentru exploatările existente respectiv pentru cele noi” se arată în raportul SAR.

Cum arată cele două tipuri de redevenţe, în opinia SAR

„Pentru resursele aflate deja în exploatare, taxarea la un nivel apropiat de media Uniunii Europene, prin intermediul unui sistem de costuri recunoscute în cuantum fix, urmând ca diferența, așa-numitele „supra-profituri” să devină venit la bugetul public. O astfel de politică ar avea ca efect, pe de-o parte, mărirea încasărilor față de nivelul derizoriu de acum și, pe de altă parte, calibrarea naturală, din mers, a volumului extras. Astfel, în condițiile unui preț ridicat al petrolului pe piața internațională, sondele ar funcționa aproape de maximum de potențial asigurând o oarecare autonomie în fața șocurilor externe. Pe măsură ce prețul scade, sondele cu potențial mai slab și costuri mai mari devin nerentabile și intră automat în conservare, astfel încât resursele sunt protejate până în momentul în care redeschiderea devine oportună. Ca efect, este previzibilă o volatilitate mai mare a activității economice generate de afacerile Petrom însă aceasta ar putea fi compensată prin intensificarea activității de prospecțiuni, unde propunem introducerea de stimulente fiscale suplimentare” se arată în raport.

„Pentru exploatările viitoare, unde este nevoie de prospecțiuni și explorări cu costuri mari și grad ridicat de risc, este preferabilă o structură flexibilă, care să le ofere potențialilor investitori o perspectivă cât mai bună de amortizare a cheltuielilor. Dintre multele scheme contabile existente, cea mai simplă este scutirea completă de redevențe pentru un număr determinat de ani, până la recuperarea integrală a investiției inițiale, urmând ca abia la expirarea acestei perioade să se aplice sistemul de taxare valabil pentru resursele „în exploatare” se mai arată în document.

În contextul în care se tot discută despre creşterea redevenşelor petroliere, rămase neschimbate din anul 2004, momentul privatizării Petrom, companiile petroliere au solicitat uneia dintre cele mai mari patru companii de consultanţă din lume, Deloitte, un studiu comparativ al sistemului de taxe din ţările producătoare de hidricarburi din Europa.

Rezultatul: Redevenţele şi impozitele de la noi sunt peste media europeană. Astfel, România are o cotă de aproximativ 13,9%, în timp ce media europeană este de doar 12,2%. Dacă din această medie europeană este exclus zăcământul Groningen (cel mai mare zăcământ de gaze naturale din Europa şi al 10-lea din lume), această medie scade la 9,6%. Deloitte a calculat pe baza datelor publice nivelul efectiv al redevențelor şi impozitelor similare exprimându-le ca procent din veniturile companiilor din sectorul upstream (ca şi numitor comun).
Studiul arată de asemenea corelarea productivității pe sondă cu cota efectivă impozitată. Astfel, în ţările cu o productivitate mica, nivelul redevențelor şi a impozitelor similare este mai redus decât în ţările cu productivitate mare.
Cu o producție de mai puţin de 40 bep/sondă/zi, România se încadrează între ţările cu productivitate scăzută pe sondă, alături de ţări precum Polonia, Franța, Bulgaria, Lituania sau Turcia. Cota medie efectivă de impozitare specială pentru aceste ţări este de 6,9% vs. 13,9% în România.