1EUR = 4.7432 RON | Bucureşti 25 º

Finanţe şi bănci

Ziua şi ora când faci profit la bursă. Când cumperi acţiunile şi când le vinzi

Aţi stabilit suma de investit la bursă şi aţi decis care este destinaţia banilor (re)câştigaţi prin vânzare, dar mai trebuie să hotărâţi când intraţi în piaţă ca să cumpăraţi şi când  - ca să vindeţi. Care sunt regulile elementare care vă ajută să profitaţi de momentul parcurs de o acţiune aflată într-o anumită tendinţă?

07 aug, 2014 | | ECONOMICA.net

SECRETELE BURSEI Brokerii au acumulat, de lungul anilor, experienţa necesară abordării corecte a pieţei. Iată câteva idei în rezumat, preluate de la brokeri de  ECONOMICA.NET.

Un investitor ia decizia de a aloca o anumită sumă de bani pentru achiziţia anumitor acţiuni la Bursă. Apoi stabileşte durata investiţiei, având în vedere destinaţia banilor la ieşirea din piaţă prin vânzare.

Desigur, dacă are 30 de ani, şi investeşte pentru o pensie mai mare, este o situaţe diferită de cea în care are 40 de ani şi vrea să plece peste cinci ani în excursie în jurul Pământului.

Presupunem că selecţia acţiunilor pentru portofoliu a fost făcută după criteriul valorii companiilor lor, şi al perspectivei creşterii acestora, conform estimărilor analiştilor profesionişti.
Un criteriu înrudit cu cel de mai sus este şi cel care spune că, dacă există o diferenţă între valoarea estimată (în analize) a companiei şi preţul acţiunii pe piaţă, evoluţia acestuia va tinde să o elimine.

Altfel spus: preţul va creşte în timp

Problema este că tendinţa unei acţiuni poate fi de scădere atunci când invetitorul este gata să o cumpere, iar întrebarea următoare este: pe ce termen tendinţa acţiunii respective este de scădere? Căci nu este nici o problemă dacă tendinţa de scădere este una pe termen scurt. Ar fi doar o corecţie temporară a unei creşteri susţinute anterioare.

Poate fi o problemă, însă, dacă acţiunea scade de ceva timp (o lună, două...) şi investitorul se teme că, oricât de mare şi de atractivă ar fi compania, scăderea ar putea să fie semnul unui fenomen mult mai serios.

O companie care scade de multe luni, ca Nuclearelectrica (SNN), ar putea să nu fie o alegere ideală pentru un portofoliu care are ca termen doar câţiva ani. Chiar dacă SNN începe în sfârşit să crească la un moment dat, s-ar putea ca această creşere să fie insuficientă şi maimică în comparaţie cu alte oportunităţi. În acest caz, SNN ar trebui înlocuită într-un portofoliu cu orizontul de timp mai apropiat.

Mai putem să dăm o şansă acţiunii SNN şi să mai întârziem achiziţia o lună sau două, dar dacă tendinţa nu se opreşte din scădere, începem să ne întrebăm dacă nu cumva compania are probleme mai mari decât „taxa  pe stâlp”, care i-a împiedicat acţiunea să crească încă de la listarea la Bursa de Valori Bucureşti (BVB).

Cât de mari ar fi problemele care ar putea să ne determine să renunţăm la companie? Problemele care o împiedică să aibă profit considerabil sunt eliminatorii pentru portofoliul cu durata de viaţă stabilită la câţiva nai.

Dacă orizontul de ieşire din piaţă este peste 20-30 de ani, deja problemele conjuncturale care frustează compania să facă profit nu mai contează atât de mult, faţă de argumentele fundamantale care ne-au făcut s-o alegem: este producător de energie mai ieftină decât multe altele de pe piaţă, problemele de mediu sunt ţinute sub un control sever.

Şi atunci cumpărăm SNN, pentru că, pe termen lung, tendinţa nu poate fi decât de creştere. Cu o condiţie, ca nu cumva energia nucleară să cadă într-o desuetudine ca  aceea care a eliminat energia aburului şi locomotivele cu aburi de pe piaţă.

Alt exemplu: ani de zile Transelectrica (TEL) a fost o acţiune ocolită de investitori, în ciuda caracterului ei defensiv (are venituri aproape sigure şi relativ uşor de prevăzut), caracter care o recomandau şi în criză. Compania avea un grad mare de îndatorare şi, pentru un portofoliu pe termen scurt,  acesta este un motiv serios pentru a-i ocoli acţiunea.

Totuşi, TEL administrează un monopol: transportul electricităţii pe magistralele naţionale şi este mereu atractivă pe termen lung.  A fost de ajuns un management mai bun şi o reglementare mai favorabilă a tarifelor să rezolve problema datoriilor şi atunci la TEL a apărut recomandarea „Cumpără” şi pe termen scurt.

Săptămâna trecută am dat exemplul acţiunii OMV Petrom (SNP), spunând că trebuie tratată cu atenţie şi cântărit bine argumentul subevaluării de către piaţă, înainte de a o cumpăra. Motivul: este aşteptată intrarea pe piaţă a unui volum mare de acţiuni vândute de Fondul Proprietatea şi suplimentul de ofertă va scădea preţul pentru luni bune.

Pentru un portofoliu de doi trei ani, informaţia de mai sus nu este încurajatoare, dar pentru unul pe termen lung, nu contează.   

Pe de altă parte, chiar şi investitorii pe termen lung sunt interesaţi de tendinţele pe termen scurt (cine nu vrea să cumpere mai ieftin şi să vândă mai scump?!).

De pildă: nu vor cumpăra înainte de datele cu dividend, când presiunea pe cumpărare creşte conjunctural pe piaţă. Şi nu vor vinde după data cu dividend, când preţul, mai ales la BVB, are tendinţa de a se prăbuşi.

De asemeni nu are rost să cumperi atunci când acţiunea selectată este afectată de scăderea conjucturală a profitului sau a dividendelor. Dacă scăderea profitului este efectul creşterii investiţiilor – nici atât!   

Analiza tendinţei

Investitorii serioşi nu vânează neapărat achiziţia ideală (la preţul minim al unei perioade) şi vânzarea ideală (la preţul maxim), dar toată lumea vrea să se apropie cu operaţiunile respective de minime, respectiv de maxime.

Chiar şi investitorii pe termen lung doresc să mai ciupească un ban din această apropiere şi atunci folosesc analiza tehnică pentru a decide momentul ieşirii sau al ieşirii din piaţă, dar numai după ce au fost stabilite şi îndeplinite toate celelalte criterii.

Analiştii tehnici trasează drepte prin minimele succesive, tot mai mari pe o tendinţă crescătoare şi prin maximele tot mai mici ale unei tendinţe descrescătoare. Aceste  drepte se numesc linii de tendinţă.

Dacă preţul curent cade sub linia de tendinţă ascendentă şi insistă să rămână sub ea, investitorii vor ezita să mai cumpere, căci există pericolul ca ascensiunea să înceteze. Se lămuresc care sunt cauzele şi dacă acestea sunt de o importanţă fundamentală pentru companie, ia decizia de anu mai cumpăra.

La fel, dacă preţurile urcă deasupra liniei de tendinţă descendentă, se poate ca aceasta să înceteze. Căutăm cauzele şi s-ar putea să nu mai amânăm cumpărarea. Preţurile vor creşte.

Analiza tehnică are indicatori statistici sofisticaţi care măsoară presiunea pe cumpărare sau pe vânzare, toto în căutarea momentului ideal.

Lucurile trebuie nuanţate în funcţie de profilul investitorului. Şi speculatorul şi investitorul pe termen lung sunt atenţi, fiecare în gradul specific profilului lui, momentului în care cumpără, respectiv vând.

Este preferabil pentru începători să nu-şi propună de la început să speculeze. Oricât de mare i-ar fi talentul („înnăscut”), nu ar bine formate reflexele de antrenamente.

Tipuri de investitori

Manualele împart investitorii în mai multe categorii, în funcţie de criteriul dupăcare operează.
Unii se bazează pe conceptul de “valoare” şi cumpără acţiunea la un preţ mai mic decât valoarea sa intrinsecă (adică acea valoare aferentă  estimării). Din această categorie fac parte şi cei care folosesc raportul dintre preţul acţiunii şi câştigurile generate de această (PER -ul de care ne-am ocupat săptămâna trecută

Alţi investitori se bazează pe conceptul de “creştere”, adică învestesc în acţiunile companiilor care au un potenţial mare de dezvoltare. Acţiunile lor urmează să se scumpească în consecinţă

Cele două tipuri de investitori sunt, de fapt, două moduri de abordare a pieţei, care nu trebuie alese exclusiv unul în defavoarea altuia.

CELE MAI NOI ȘTIRI

CELE MAI NOI ȘTIRI

OPINII ECONOMICA.NET

Iulian Enache

Vara neputinţei

NOOBZ.RO

NSTRAVEL.RO

CAPITAL.RO

OBIECTIV.INFO