Zona euro și revenirea crizei financiare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sarkozy se laudă că a contribuit la soluţionarea crizei financiare, dar foloseşte drept argument ca să descalifice anticipat politica propusă de François Hollande tensiunea creată de datoria spaniolă, ceea ce constituie o contradicţie.

Unde este adevărul?, se întreabă publicaţia. După ce Banca Centrală Europeană /BCE/ a acordat băncilor aproape 1.000 de miliarde (la sfârşitul lui decembrie, apoi în februarie), cu o dobândă de 1% pe o perioadă de trei ani, presa nu a mai vorbit de criza financiară. Alături de anularea a jumătate din datoria grecească deţinută de investitorii privaţi, considerată un succes, cele două operaţiuni lansate de Mario Draghi au reuşit să mai calmeze tensiunile pe piaţa datoriei suverane la sfârşitul lui 2011. Candidaţii la alegerile prezidenţiale franceze au pus imediat în funcţiune maşina de promisiuni.

Dar BCE nu a făcut altceva decât să ‘administreze o doză masivă de analgezice’ fără să rezolve problemele structurale, avertizase Jean Pisani-Ferry, director al grupului de reflecţie Bruegel, într-un interviu pentru Le Point, la începutul lui martie. De câteva săptămâni, efectele analgezicelor se estompează.

De această dată, Spania este cea care îi îngrijorează cel mai mult pe investitori. În zadar anunţă noul guvern de dreapta al lui Mariano Rajoy noi măsuri de austeritate pentru reducerea deficitelor, pentru că investitorii nu au încredere în capacitatea ţării de a inversa tendinţa de agravare foarte rapidă a datoriei sale.

‘Spania este sub atenta observare a pieţelor. În acest moment, este ţara care trebuie să înfrunte cea mai importantă ajustare bugetară, chiar mai considerabilă decât cea garantată în Italia prin planul de austeritate adoptat la începutul mandatului guvernului Monti’, constată Pier Carlo Padoan, economist şef la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică /OCDE/.

Potrivit previziunilor băncii Natixis, Madridul nu va reuşi să-şi reducă deficitul la mai puţin de 6,3%, faţă de 5,3% cât era prevăzut. Anunţul rapid de luni referitor la efortul suplimentar vizând economii în valoare de 10 miliarde de euro la educaţie şi sănătate, ‘nu a reuşit să liniştească pieţele’, afirmă Cyril Regnat, economist la Natixis. A doua zi, dobânzile pe 10 ani alte datoriei spaniole au ajuns la 6%, nivel care afectează considerabil costul datoriei dacă se va menţine la această valoare.

Nici Italia nu este încă în siguranţă. Reformele structurale propuse de Mario Monti, precum cea a pieţei muncii, se confruntă cu un val de opoziţii şi s-ar putea dovedi mai puţin ambiţioase decât s-a prevăzut. Dobânzile cerute de investitori pentru finanţarea datoriei pe termen de trei ani au crescut puternic joi în raport cu emisiunile de acelaşi tip din martie. Recesiunea, alimentată de planuri drastice de austeritate, împiedică aceşti grei ai economiei din zona euro să iasă din această situaţie dificilă.

Portugalia şi Irlanda, aflate sub perfuzie, s-ar putea să nu revină la timp pe pieţe şi să solicite un nou plan de ajutorare FMI-ului şi europenilor, ceea ce ar reduce capacitatea noului ‘paravan de protecţie’ a zonei euro să vină în ajutorul Spaniei, chiar al Italiei.

În acest context, bursele europene s-au dovedit foarte instabile. Indicele CAC 40 a scăzut marţi cu peste 3%. De o lună, scăderea depăşeşte 7%, precum la bursele din Madrid şi Milano, care au scăzut cu 8% respectiv 11%.

Franţa poate fi şi ea atinsă de această tendinţă de neîncredere?, se întreabă Le Point. Dobânda cerută Germaniei pentru finanţarea datoriei este uşor diferită de cea cerută Franţei, relevă observatorii. Dar, pe moment, datoria germană este cea care profită de reputaţia de valoare de refugiu.

Este adevărat că ‘alegerile sunt un factor de risc pentru pieţe, consideră totuşi Cyril Regnat, nu se poate exclude o creştere a dobânzilor’. Creşterea ar trebui totuşi să rămână relativ moderată, potrivit acestui specialist, care anticipează o creştere a dobânzii pe zece ani la aproape 3,30 %, adică o creştere de 30-40 puncte de bază.

Miercuri, francezul Benoît Coeuré, membru în consiliul director al BCE, a liniştit pieţele vorbind de eventuale noi răscumpărări ale titlurilor datoriei spaniole în caz că situaţia se degradează şi mai mult. Cyril Regnat nu crede în acest scenariu pesimist, mai ales că Trezoreria spaniolă şi-a depăşit programul de obligaţiuni prevăzut pentru 2012 cu 86 de miliarde de euro.

Acest lucru ar trebui să constituie pentru cel care va fi noul preşedinte al Franţei o mică marjă de siguranţă, cu condiţia ca el să-şi reafirme totuşi angajamentul ferm de reechilibrare a finanţelor publice, precizează în final publicaţia.