De la poarta fabricii la raft. Scumpirile alimentelor sunt atenuate de magazine, dar ieftinirile nu se transmit deloc în preţul final

De la fermă pe masa consumatorului, produsele alimentare trec prin mai multe „mâini” care îşi iau anumite cote din preţul final al produsului. Până acum, nimeni nu a ştiut pe baza datelor statistice care verigă din lanţul alimentar câştigă mai mult din produsele care sunt puse pe piaţă. Recent însă, Eurostat a lansat un studiu experimental, aflat încă în faza de cercetare şi dezvoltare, care încearcă să identifice în ce măsură pe anumite categorii de produse creşterile sau descreşterile de costuri sunt transmise de la o veriga la alta.

Ce se întâmplă cu preţurile în România 

Conform ultimelor date disponibile (aprilie 2017), preţurile de producător la alimente sunt în creştere abruptă (plus 4,5% faţă de perioada similară a lui 2016) după ce în ianuarie se aflau la 0,9% peste nivelul anului anterior. Lanţul alimentar a înghiţit însă mare parte din această creştere, astfel că, pe raft, clienţii au resimţit un plus de numai 2,4% în aprilie 2017 faţă de aprilie 2016. În ianuarie, consumatorii plăteau cu 1,1% mai mult decât anul anterior, în condiţiile în care până în iunie 2016 preţurile la raft s-au diminuat faţă de perioada similară a lui 2015. 

Cât despre preţul produselor agricole de bază, prima verigă a lanţului alimentar, datele Eurostat se opresc la decembrie 2016 când se raportase o diminuare a acestora cu 7,7% faţă de anul anterior. În calculul preţului intră însă şi alte elemente precum costul energiei, a forţei de muncă sau a transportului.

Preţ la producător vs preţ la raft. Cum se propagă scumpirea

Din calculele Eurostat, în cazul României, procentul în care modificarea preţurilor de producător se transmite în preţul de raft este de 68,6%. Altfel spus, dacă un produs alimentar se scumpeşte din diferite motive la producător cu 10%, la raft el se va scumpi cu 6,86%. Sunt ţări precum Croaţia în care scumpirea de la poarta fabricii se resimte în preţul final aproape în totalitate (97,1%), dar şi state în care scumpirile finale sunt oprite în mare măsură de jucătorii de pe lanţul alimentar, cum este cazul Italiei (10%).

În ceea ce priveşte viteza cu care o majorare de preţ se propagă de la o etapă la alta pe lanţul alimentar, în cazul României procentul modificării prețurilor de producător transmis instantaneu (în decurs de maximum 1 lună) prețurilor de consum este de 37,4%, în condiţiile în care sunt state precum Finlanda unde procentul este de 74,6%, dar şi ţări precum Irlanda cu 16,3%.

Doar scumpirile afectează clientul. Nu şi ieftinirile

În cazul României, din datele Eurostat, se poate constata şi o discrepanţă în ceea ce priveşte procentul în care se propagă creşterile şi procentul în care se propagă scăderile. Mai exact, procentajul creşterii prețurilor la producător transmis prețurilor de consum este de 87,9%, în timp ce în cazul unor diminunări de preţ, acest procent este zero. „Asimetria transmiterii prețurilor indică în ce măsură creșterile și scăderile prețurilor sunt transmise în mod diferit (în ceea ce privește amploarea și viteza) de la o etapă din lanțul de aprovizionare la următoarea. În cazul în care creșterile de prețuri sunt transmise într-o mai mare măsură decât scăderile de prețuri, există o asimetrie pozitivă. În cazul în care scăderile de prețuri sunt transmise într-o mai mare măsură decât creșterile de prețuri, există o asimetrie negativă”, explică specialiştii Eurostat.

Situaţia din România este astfel similară cu cea din Regatul Unit unde doar creşterea se reflectă în preţul final (96%), dar complet diferită de Turcia, singura ţară unde scăderea se vede la raft în proporţie de 100%.