Menţinerea la stat a pachetului majoritar al Electrica nu va apărea în Strategia Energetică (secretar de stat)

„Aceste rapoarte sunt o colecţie de propuneri care au fost enunţate în timpul dezbaterilor. Sunt nişte concluzii şi nu este versiunea finală a strategiei. Aşteptăm observaţii. Formularea aceea nu este cea mai fericită, a fost o afirmaţie făcută de un participant la grupul de lucru pe guvernanţă corporativă. Este clar că nu este reliefat corect acolo şi nu este versiunea finală care va apărea în strategie. Eu cred totuşi că acest exerciţiu de transparenţă pe care îl facem cu strategia energetică este un lucru corect. Nu cred că strategia aparţine unui grup restrâns de oameni care se întâlnesc într-o cameră şi scriu. Cred că aceste dezbateri publice nu pot să aducă decât un plus de valoare pentru documentul final”, a spus Corina Popescu. 

Statul deţine în acest moment 48,7% din acţiunile Electrica, iar restul aparţin investitorilor privaţi. Compania este listată la Bursa de Valori Bucureşti, precum şi la Bursa din Londra, din anul 2014. 

Ministerul Energiei a lansat spre consultare publică rapoartele sesiunilor de lucru din cadrul procesului de elaborare a Strategiei Energetice a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050, iar cei interesaţi pot depune, până la data de 31 mai 2016, sugestii, opinii şi recomandări prin intermediul formularului pus la dispoziţie pe pagina de Internet a Ministerului Energiei, în secţiunea Strategie Energetică. Acestea vor fi luate în considerare în elaborarea documentului integrat de analiză calitativă a sectorului energetic românesc. 

„Există raţiuni economice, sociale (de serviciu public), structurale şi/sau de siguranţă naţională pentru deţinerea de către stat de participaţii în sectorul electroenergetic. Astfel, este oportun că statul să menţină pe întreg orizontul de timp al strategiei (cel puţin până în anul 2030) pachete majoritare de active în operatorul sistemului de transport (CNTEE Transelectrica SA), în operatorul sistemului de distribuţie SC Electrica SA (în cel puţin una din cele trei regiuni deservite, pentru a păstra un nivel ridicat de expertiză în procesul de modernizare a reţelelor în următoarele decenii). În rest, concesionarea reţelelor de distribuţie către operatori privaţi reglementaţi de către ANRE funcţionează în mare măsură conform aşteptărilor, nefiind necesară participarea statului că acţionar”, se arăta în raportul menţionat. 

Totodată, autorii raportului susţin că statul trebuie să păstreze pachete majoritare şi în active strategice, precum cele din sectorul nuclear sau în cazul hidrocentralelor de pe Dunăre. 

„Pe fondul unor condiţii de piaţă favorabile, statul poate să valorifice pachete de acţiuni în companiile cu activitate de producţie a energiei electrice, prin intermediul pieţei de capital. Pe termen mediu, este însă justificată menţinerea unor participaţii de 51% ale statului în active strategice de producţie a energiei electrice, precum lanţul de proces al subsectorului nuclear din România sau hidrocentralele situate pe Dunăre”, potrivit raportului. 

Eventualele procese de privatizare trebuie să ţină cont de nevoile companiilor şi să nu fie făcute exclusiv pentru încasări bugetare de termen scurt. Instrumentul adecvat pentru privatizare este listarea de pachete de acţiuni pe piaţa românească de capital. Listările duale sunt oportune atunci când valoarea potenţială a ofertei este suficient de mare pentru a atrage interesul marilor fonduri de investiţii, mai arată reprezentanţii ministerului. 

Tot în acest document se menţionează şi faptul că tehnologiile de producere a energiei electrice în multe dintre centralele pe bază de cărbune şi gaz natural din România sunt la nivelul anilor 1960-1970 şi trebuie înlocuite, însă există riscul să nu mai putem realiza acest lucru în timp util. 

„Astăzi, după mai bine de 30-40 de ani de utilizare, trebuie construite noi capacităţi care să le înlocuiască treptat, dar într-un ritm susţinut, pe cele retrase. Din cauza transformărilor rapide şi profunde parcurse de sectorul electroenergetic la nivel global şi a incertitudinilor create de semnalul de preţ pe piaţă de electricitate, există riscul ca aceste investiţii să nu fie realizate în timp util. Astfel, chiar şi dezvoltarea capacităţilor convenţionale de generare ar putea necesita mecanisme de ajutor de stat: bonusuri de cogenerare (eventual trigenerare) sau contracte pentru diferenţa (CfD), dacă aplicarea acestora va fi în cele din urmă permisă prin decizie a Curţii Europene de Justiţie”, precizează raportul 

În situaţia în care condiţiile de piaţă descurajează investitorii de la a investi în orice fel de capacităţi noi, cu impact asupra securităţii aprovizionării, se poate pune problema unei intervenţii a statului prin scheme de sprijin – precum crearea unei pieţe de capacitate pentru a asigura funcţionarea temporară a grupurilor pe bază de cărbune din raţiuni de securitate energetică. 

„Este însă important ca orice mecanisme de ajutor de stat pentru surse neregenerabile de energie să fie construite în jurul imperativelor de adecvanţă şi siguranţă în funcţionarea SEN (sistemului energetic naţional – n.r.), fără a favoriza tehnologii sau unităţi anume de producţie din alte considerente”, menţionează autorii documentului citat.