50% din deşeurile ce pot merge legal la reciclare ajung pe mâna „traficanţilor”. România riscă infringementul

„Tot deşeul este valoros!”, spune Ana-Maria Şchiopu, şef birou managementul meduilui de la Salubris, firma de salubritate a Iaşului patronată de Consiliul Local. Ne dă explicaţii din centrul de informare, un fel de container alb amenajat în curtea singurului centru de colecatre separată a deşeurilor reciclabile şi periculoase provenite de la populaţie din România unde, în mod normal, copiii Iaşului învaţă cum ar trebui să recicleze selectiv. „Cei mici sunt foarte receptivi”, conchide Şchiopu care nu are aceeaşi părere şi despre adulţi. „Obiceiurile oamenilor nu s-au schimbat. Preferă să facă ce este mai comod pentru ei, dar legea nu e întotdeauna pe placul tuturor. Există şi obligaţii pentru fiecare cetăţean- să recicleze selectiv. Din casă şi până la punctul de colectare a deşeurilor este obligaţia lui”, explică aceasta.

Ca parte activă din sistem, ea ştie şi cât valorează gunoiul, dar şi ce vom păţi dacă nu reciclăm. „Până în 2020, 60% din tot deşeul menajer trebuie reciclat, or noi reciclăm sub 3%. Există doar 2-3 oraşe din România care au raportat un grad de reciclare de peste 15% din totalul deşeului produs. Riscăm infringementul!”.

Bani din Norvegia pentru „sănătatea” mediului din România

Misiunea pare imposibilă chiar şi pentru Iaşi, singurul oraş din România care, din bani norvegieni, a investit peste 256.000 de euro (din care din granturi norvegiene 230.600 de euro) într-un centru de colectare unde cetăţenii pot aduce începând din luna martie peste zece tipuri de deşeuri- cel puţin 1 kilogram şi cel mult un metru cub. „Aici a funcţionat cândva o  rampă intermediară de descărcare  a deşeurilor, dar a fost lăsată în paragină, astfel că la începerea lucrărilor era o mică mlaştină”, povesteşte oficialul Salubris, companie care a participat la proiectul iniţiat de organizaţia Ecotic punând la dispoziţie terenul de 3.000 de metri pătraţi.   

Aşa se face că acum, lângă Biserica Sf. Ştefan din capitala judeţului Iaşi, în containere verzi aliniate ca la armată pe un teren cu beton curat lună, găseşti inclusiv amestec de frunze. Pentru că sunt valoroase, explică Şchiopu.

„Cele mai valoroase sunt deşeurile biodegradabile din care se poate face compost pentru agricultură. Peste 55% din deşeul produs este biodegradabil. Urmează hârtia şi cartonul, iar pe locul trei ar fi sticla din ambalaje. Aceasta se poate recicla la nesfârşit, numai că în România există nisip şi este mai ieftin să produci sticlă aşa. Urmează plasticul, iar dintre acestea cel mai valoros deşeu este polietilena”, continuă Şchipu anunţând „crema” deşeurilor din România: tetrapack-ul- acel ambalaj folosit de obicei de procesatorii de lapte care conşine trei tipuri de materiale reciclabile valoroase.

300 de euro o tonă de plastic

Ca ordin de mărime, coşurile noastre de gunoi ar putea produce, dacă reciclăm selectiv, aproximativ 140 de euro pe tona de hârtie, 50 de euro tona de sticlă sau 300 de euro tona de plastic. Sunt preţurile comunicate de Institutul de Statistică al UE, Eurostat, pentru mai sunt şi sume pe care le-ar putea încasa industria reciclării din România dacă fiecare parte şi-ar face treaba: cetăţeanul să pună gunoiul unde trebuie, iar muncipalităţile să ofere infrastructura necesară.

Traficanţii de gunoi

Până acum însă, cei care îşi fac cel mai bine  treaba par a fi „traficanţii de gunoi”. „Se fură din containere!” Există mici producători-firme de cartier-care colectează deşeuri. Au reţele formate din oameni ai străzii pe care nici măcar nu îi poţi amenda. Nici măcar nu au acte. Sunt familii întregi care caută prin containere pentru 30-50 de bani kilogramul”, explică Şchiopu potrivit căreia aceste firme „fantoma” reuşesc să funcţioneze cumva fără autorizaţii sau cu autorizaţii date ilegal.” Problema este că nici cei de la centrele de primire nu întreabă de unde aduc gunoiul”, mai spune angajatul Salubris, potrivit căruia compania se gândeşte la diverse metode pentru a combate traficul de gunoi, inclusiv montarea unor camere de luat vederi în zonele unde sunt amplasate pubele de gunoi. 

Problema nu este însă numai a Iaşului, astfel de situaţii fiind raporate în mai multe oraşe ale ţării.

„Dacă ne-ar lăsa cei ce fură, am colecta nu o dată pe zi, ci de două ori pe zi. Acum patru ani trimiteam (spre reciclare-n.red) 400 de tone de hârtie şi pet la trei luni, acum trimitem 600 de tone într-un an”, spune oficialul Salubris.

Anul trecut, Salubris a trimis spre reciclare 680 de tone de deşeuri de toate tipurile. Hârtia spre exemplu, a ajuns la producătorul de hârtie igienica Vrancart, iar o parte chiar la export, în Cehia şi China. „Doar 30% din deşeurile produse intră practic la sortare. Este foarte puţin comparativ cu cât se aruncă. Restul ajunge în containerele de deşeuri menajere şi este contaminat (se amestecă ce poate fi folosit cu ce nu mai poate fi folosit”, explică Şchiopu.

Cum este în alte ţări 

Potrivit Eurostat, România se situează printre ultimele poziții la nivel de reciclare (5%), fiind fruntașă la capitolul deșeuri municipale duse la groapa de gunoi (82%).  În țări precum Germania, Olanda, Belgia, Suedia, Danemarca, doar 1%  dintre deșeurile municipale ajung la groapa de gunoi.

Centrul municipal de colectare din Iaşi este parte a proiectului Steps for WEEE al organizaţiei  ECOTIC, cofinanţat în proporţie de 90% de Norway Grants.

Innovation Norway reprezinta o linie de finanţare a Guvernului Norvegian pentru a dezvolta în România proiecte de creştere a competitivităţii economiei verzi, dezvoltarea de tehnologii prietenoase cu mediul, crearea de locuri de muncă în industria verde şi încurajarea antreprenoriatului în aceast segment.

50 de firme și ONG-uri românești au primit în perioada martie 2013 – aprilie 2016 finanțări de 26 de milioane de euro pentru ecologizarea operațiunilor curente, dar și pentru idei noi și inovatoare de proiecte verzi, în cadrul Programul „Inovare Verde în Industria din România”.