125 de ani de la demararea lucrărilor la podul de la Cernavodă-Feteşti

Iniţial, guvernul român a organizat două concursuri internaţionale pentru proiectarea şi realizarea a două poduri peste Dunăre şi peste braţul Borcea, la Cernavodă şi, respectiv, Feteşti, însă niciunul dintre proiectele prezentate comisiei de examinare nu a fost acceptat. În anul 1887, guvernul, prin Ministerul Lucrărilor Publice, încredinţează elaborarea proiectului liniei Feteşti – Cernavodă inginerului Anghel Saligny. Planurile concepute de Anghel Saligny împreună cu echipa sa aduceau la acea vreme două mari inovaţii în construcţia de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului şi folosirea oţelului moale în locul fierului pudlat, ca material de construcţie pentru tabliere de poduri, scrie Agerpres.

Podul de peste Dunăre avea o deschidere centrală de 190 metri şi alte patru deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri, dar şi două console de câte 50 de metri, pe care se rezemau grinzi independente, de 90 de metri lungime. Podul peste Borcea cuprindea trei deschideri de câte 140 metri şi un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. Ambele poduri aveau o înălţime de 30 de metri şi erau construite din oţeluri uşoare. Prin lungimea de 240 m a grinzilor principale şi prin deschiderea maximă, de 190 m, podul de peste Dunăre era, la timpul construirii sale, cel mai mare din Europa continentală. Cu rampele de acces, cei 4.087,95 metri de poduri formau, în 1895, cel mai lung complex de poduri construit în România şi al treilea ca lungime din lume.

Terasamentele liniei de cale ferată Feteşti – Cernavodă (21 km), care leagă între ele podurile lui Anghel Saligny, peste Dunăre şi, respectiv peste braţul Borcea, au constituit la sfârşitul secolului al XIX-lea cea mai mare şi cea mai importantă lucrare de terasamente realizată în ţara noastră.

Costul total al lucrărilor, inclusiv liniile de cale ferată şi construcţia gărilor, a fost de 35 milioane lei aur.