5G, un vis prea scump? Trecerea la următoarea generaţie de reţele mobile ar putea costa 200 de miliarde de dolari pe an

Pe lângă îmbunătăţirea în încremente a performanţei conexiunilor de date mobile, cu viteze de până la 10 ori mai mari şi latenţe comparabile cu internetul prin fibră optică pentru utilizatorii finali, upgrade-ul la 5G ar trebui să deschidă calea către noi aplicaţii în toate industriile, de la maşini inteligente la telemedicină, senzori omniprezenţi, smart home şi proiecte la scară largă de tipul smart city.

Diversitatea aplicaţiilor aduce şi dificultăţi tehnice fără precedent. Smartphone-urile, maşinile şi eventualele aplicaţii de telemedicină au nevoie de conexiuni rapide care penetrează clădiri, obiecte, teren, vegetaţie şi funcţionează în toate condiţiile meteo.

În acelaşi timp, senzorii şi alte obiecte conectate ce utilizează conexiunile de date la o intensitate foarte redusă favorizează eficienţa energetică – au nevoie de conexiuni permanente, la un consum redus de curent şi nu au pretenţii în ceea ce priveşte viteza sau latenţa.

Dificultăţile tehnologie amintite impun configurarea diferită a reţelelor 5G faţă de cele existente. Turnurile aşezate la înălţime pentru a acoperii arii extinse cu semnal ar fi ineficiente pentru 5G în oraşe.

Astfel, în zonele urbane, tehnicienii companiilor telecom vor instala, pe acoperişurile caselor şi pe stâlpi, mici dulapuri asemănătoare unor frigidere care vor conţine peste 1.000 de antene fiecare. Densitatea acestor obiecte ar urma să fie relativ ridicată în zonele urbane, pentru a acoperi toate necesităţile dispozitivelor conectate, iar costurile vor fi mai mari decât până acum.

În aceste condiţii, obstacolele tehnologice sunt semnificative, iar costurile pe măsură. Chiar şi în cazul unei implementări optime, de succes, a reţelelor 5G, există semne de întrebare în industrie privind viabilitatea economică a investiţiei într-o industrie care a ajuns la maturitate pe majoritatea pieţelor occidentale şi nu mai creşte. Companiile nu pot atrage utilizatori noi decât cu preţuri mai mici.

„Istoric, de la 1G la 4G, a fost o evoluţie destul de firească din punctul de vedere al business-ului şi al tehnologiei. Veniturile au crescut proporţional cu utilizarea reţelelor”, comentează pentru Bloomberg un analist de specialitate.

Unele companii trec deja de la teste la implementări, iar primele servicii comerciale 5G ar trebui să fie disponibile în 2020. Şi cei patru operatori mari din România au anunţat planuri pentru trecerea la 5G, vizând tot sfârşitul deceniului, iar arbitrul pieţei telecom pregăteşte pentru anul viitor licitaţia de alocare a resurselor de spectru.

GSM Alliance, cel mai mare grup de lobby al companiilor din industria telefoniei mobile, estimează că în perioada 2020-2025 veniturile operatorilor telecom vor creşte în medie cu aproximativ 2,5%, cu jumătate de punct procentual mai mult faţă de creşterea medie înregistrată în perioada 2015-2020.

Analiştii estimează că următoarea generaţie de reţele mobile va începe să genereze creşteri semnificative ale veniturilor abia peste 10 ani, având în vedere că majoritatea tehnologiilor care vor fi facilitate de 5G, precum maşinile inteligente sau proiectele smart city, sunt încă în faze incipiente şi nu vor ajunge prea curând la aplicaţii concrete la scară largă.

Unii operatori de telefonie mobilă speră că, datorită vitezelor şi latenţelor îmbunătăţite, reţelele 5G vor putea oferi o alternativă serioasă la internetul fix şi le va permite, astfel, să „fure” clienţi de la companiile de cablu. Analiştii consideră însă că acest scenariu este puţin probabil, presupunând inclusiv dificultăţi tehnice semnificative, şi este luat în considerare de către operatorii mobili tocmai pentru că oportunităţile reale de monetizare a reţelelor 5G sugerează că investiţiile vor putea fi recuperate doar pe termen lung.