Supravieţuitoarele surghiunite ale flotei româneşti – ce s-a ales de navele-vedetă ale ţării

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Itzia tova!“ (n.r. – „Călătorie plăcută!“), aşa erau întâmpinaţi gamblerii împătimiţi, atunci când urcau la bordul Cazinoului Flamingo, ancorat în portul israelian Eilat. Puţini ştiu că nava-cazinou a fost cândva sub pavilion românesc şi s-a numit Dierna, iar ulterior, Victoria 2000 şi apoi Victoria.

Povestea navei este asemănătoare cu cea a altor sute care au făcut parte din flota ţării noastre. Dierna a fost prima navă costieră de pasageri construită în anul 1985 la Şantierul Naval Olteniţa. Cu o lungime de 37,33 metri, nava de tip catamaran (n.r. – ambarcaţiune cu vele alcătuită din două corpuri cuplate între ele printr-o punte) putea transporta 241 de pasageri. DIERNA, CAZINOU ÎNTRE 2000 ŞI 2004 Teodor Mugurel Lavrinenco, care a participat la construcţia navei, a relatat, pentru site-ul www.marinarii.ro, că Dierna a avut defecţiuni la toate motoarele şi, prin urmare, avea probleme cu stabilitatea pe apă. Nava a fost construită pentru a plimba pasagerii pe mare, dar nefiind stabilă, au folosit-o pe Canalul Dunăre – Marea Neagră, iar ulterior a ajuns în Portul Tomis, fiind folosită de scafandri ca navă-şcoală. Pe Dierna au devenit pionieri mai multe generaţii de elevi. Nefiind aptă de mare, scafandrii s-au descotorosit de ea. După 1989, vasul a stat la ancoră în Portul Agigea şi, ulterior, a fost vândut unor armatori israelieni, care i-au schimbat numele în Victoria 2000. Fosta navă Dierna a luat drumul Israelului la începutul anului 2000, având echipaj românesc la bord. A ajuns în Portul Eilat cu un singur motor, întrucât celălalt se stricase pe drum. După câteva luni de renovare, nava a fost transformată în cazinou şi s-a numit Flamingo.

O altă navă care a fost salvată de la pieire de străini este vestita Biruinţa, nava comandată de fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, care pe atunci avea 33 de ani. Nava Biruinţa a fost lansată la apă în 1984, fiind construită în întregime cu echipamente româneşti, la Şantierul Naval Constanţa. Celelalte tancuri petroliere aveau motoare produse în străinătate. Cele de pe Biruinţa erau fabricate la Reşiţa. Vasul avea o lungime de 302 metri şi o lăţime de 48 de metri, iar viteza de deplasare era de 16 noduri.

Citeşte mai mult pe Adevărul.ro