Criza din Grecia este efectul îngăduinţei excesive a Europei şi al evoluţiei stângii greceşti – expert

După intrarea Greciei în Comunitatea Economică Europeană (CEE), în anul 1981, această ţară a fost tratată în mod neglijent şi tolerant de partenerii europeni, care nu au exercitat vreun control asupra ei şi nici nu i-au impus ţinte privind rezultatele economice. ‘Grecia a fost considerată o mică ţară marginală, privită cu o admiraţie romantică pentru istoria ei antică, astfel că Europa a acceptat să-i ofere un fel de rentă economică’, subliniază analistul citat.

El aminteşte în acest context că intrarea Greciei în CEE coincide cu preluarea conducerii guvernului de către Andreas Papandreou, liderul de atunci al partidului PASOK (socialist), care înainte militase împotriva Europei, dar şi-a revizuit apoi discursul când a început să primească fondurile europene.

‘Toată lumea ştia că creşterea economică se baza pe banii europeni acordaţi fără control şi redistribuiţi de statul grec. Era o falsă prosperitate, capacităţile de producţie greceşti s-au prăbuşit, ţara a început să cumpere totul din exterior, fapt care convenea şi ţărilor europene exportatoare’, sintetizează Georges Prevelakis evoluţia Greciei.

Mai mult decât atât, aceste ‘raporturi nesănătoase’ între Grecia şi CEE – devenită între timp Uniunea Europeană – s-au perpetuat şi după intrarea Greciei în zona euro. ‘Grecii au considerat astfel că pot face orice fără să suporte consecinţele, pentru că erau protejaţi de Europa, fapt care a adus la putere elementele cele mai oportuniste ale clasei politice’, explică el în continuare. ‘Toţi oamenii serioşi care au dorit să spună ţării că trebuie să muncească au fost desconsideraţi, întrucât Europa sărea mereu să salveze Grecia şi niciuna dintre părţi nu vroia să accepte realitatea’, punctează Georges Prevelakis, care este şi reprezentantul Greciei la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).

Abia când a izbucnit criza din anii 2009-2010 au apărut primele divergenţe între Grecia şi Europa, după ce troica creditorilor internaţionali (UE-FMI-BCE) a intrat în ministerele Greciei şi a înţeles, în sfârşit, amploarea problemelor acestei ţări. Cu toate acestea, nu s-a reuşit nici atunci impunerea de reforme unei administraţii refractară la orice schimbare şi care-şi apără propriile interese. În faţa blocării reformelor, s-a recurs la soluţia austerităţii, care a condus la actuala recesiune economică şi la câştigarea alegerilor de cei care sunt pentru ruptura de Europa, explică în continuare expertul intervievat de AFP.

În prezent, ceea ce vedem începând să se contureze în Grecia este o alianţă între extrema stângă şi extrema dreaptă, astfel că societatea se divizează între o componentă modernistă pro-europeană şi una mai tradiţionalistă, cum se mai întâmplă, de exemplu, în Turcia sau în Rusia, avertizează Georges Prevelakis.

În opinia sa, istoria stângii greceşti după al Doilea Război Mondial explică în mare măsură atitudinea guvernului condus de Alexis Tsipras, liderul stângii radicale Syriza. ‘Stânga grecească, moştenitoarea mai multor ramuri ale comunismului grec şi a tradiţiei rezistenţei în faţa ocupaţiei naziste, trăieşte acum coşmarul repetării înfrângerii din anii ’40’, când a fost învinsă de britanici – ajutaţi ulterior şi de americani – în războiul civil ce a urmat acestei ocupaţii, aminteşte el.

Aşadar, ‘la ora actuală, în loc să-şi asume angajamente într-un acord cu creditorii, fapt care ar fi perceput de ei (cei care conduc Grecia n.red.) ca o înfrângere morală ce ar putea face ca Syriza să-şi piardă electoratul de bază, guvernul preferă să-şi asume riscul unei înfrângeri eroice care ar prezerva capitalul moral al stângii’, estimează în încheiere Georges Prevelakis.