Păcatele investitorului începător surprins de prăbuşirea bursei. Cum şi-ar fi putut reduce pierderile

Adaugă-ne ca sursă preferată

Greşelile la care sentimentele necontrolate îl pot împinge pe investitor la decizii perdante, în cazul prăbuşirii bursei, sunt provocate, printre altele,  de frica de regret, de speranţa iraţională că preţurile se vor opri miraculos din cădere, că performanţele din trecut se vor repeta şi de sindromul de proprietate. Adică investitorii au adesea percepţia că „activul pe care îl deţin ei este mai valoros şi nu îi poate trăda“.

Cel mai des, în cazul scăderii bursei, investitorii tind să amâne ordinele de minizare a pierderilor (stop loss) şi să-şi respecte pragurile de preţ la care a stabilit, anterior, să dea ordinele de vânzare. De cele mai multe ori piaţa cade atât de repede încât nici nu mai are timp să reacţioneze şi nu mai poate recupera mare lucru.

Mai rău, investitorul „păcătos” nu îşi poate recuperaresursele pentru a trece la strategia ulterioară prăbuşirii, de  a cumpăra puţin câte puţin, pentru a prinde reluarea tendinţei de creştere, potrivit brokerilor consultaţi de ECONOMICA.NET de-a lungul timpului.

Păcatele investitorului se manifestă virulent în situaţia prăbuşirii Bursei şi se produc mai ales pentru că investitorul:…

1. Crede că este mai uşor să facă bani singur pe platformele on-line, decât să se consulte cu un meseriaş al pieţei.
2. Crede că oricine poate face bani, fără o pregătire în domeniu.
3. Crede că poate păcăli piaţa, că este  mai deştept decât piaţa. La acest capitol pot fi incluse trei proverbe bine cunoscute investitorilor avansaţi (nici ei nu le respectă întotdeauna):
    – Trendul este prietenul tău, până când nu mai este!
    – Piaţa se întorce oricând împotriva pariurilor tale, dacă încerci s-o păcăleşti.
    – Cu cât vei fi mai bine pregătit, cu atât vei reduce riscul să ţi se întâmple aşa ceva“.
4. Nu are un plan de tranzacționare, iar unul de scăpare – nici atât. Nu are ţinte şi praguri precise de preţuri la care să reacţioneze cu ordinele adecvate.
5. Nu acceptă la timp pierderile potenţiale. Nu iese cât mai repede dintr-un pariu, conform planului prestabilit!
6. Se lasă pradă iluziei iraţionale (clasică în poker) că, dacă va continua, va recupera pierderea.
7. Este lacom, se pricepe la toate, dar imită pe alţii fără discernământ, .
8. Nu acordă atenţia cuvenită cunoaşterii legilor economice şi financiare, sau nu ştie să folosească ştirile şi informaţiile în concordanţă cu legile economiei.
9. Nu are o disciplină a reintrării în piaţă şi îşi măreşte pierderea pentru că anticipează greşit minimele, şi mizează prea mult la reintrarea în piaţa prematură. „Întotdeauna piaţa se poate duce mai jos“ – sună un alt proverb.
10. Tranzacţionarează peste limitele resurselor financiare disponibile. Atunci va surveni apelul în marjă care îl poate înnebuni. Apelul în marjă este cererea pe care o adresează sistemul jucătorului, atunci când sumele virate drept garanţii (marja) numai acoperă pierderile înregistrate.
11. Se îndrăgosteşte de anumite acţiuni sau de o pereche valutară, dacă pariază pe instrumente derivate de la aceasta.

Odată ce investitorul a rezistat şocului prăbuşirii iniţiale a bursei cu pierderi minime, se poate gândi la metode de a profita de ea.

CITEŞTE ŞI Cele trei metode clasice de a supravieţui prăbuşirii bursei, ba chiar de a face profit din criză

Cele trei metode sunt aplicate de mulţi investitori chiar din momentul declanşării crizei şi par simple (deşi impun o disciplină strictă în aplicare):
Cumpără devreme.
Cumpără des şi
Cumpără ieftin.
Cu toate că pare pleonastic, nu este uşor de decis când acţiunea este destul de ieftin de cumpărat, dacă nu se respectă multe din cele 11 puncte de mai sus.