Dochia: Cel mai mare beneficiar al politicii de relaxare cantitativă este statul

Adaugă-ne ca sursă preferată

‘Cel mai mare beneficiar al acestor politici monetare neconvenţionale (de quantitative easing – QE) este statul, pentru că a găsit o soluţie prin care să se finanţeze la costuri zero. Vorbim pentru viitor de ‘helicopter money’ (banii aruncaţi din elicopter), adică bani tipăriţi de banca centrală, care ajung în consum nu prin bănci, ci sub formă de credite fiscale de la bugetul public – n. r.). Păi, acest fenomen deja se produce de câţiva ani. 50% din datoria de stat americană este cumpărată de banca centrală, 70% din datoria Japoniei este cumpărată de banca centrală şi aşa mai departe’, a arătat Dochia, într-o dezbatere cu tema ‘Politici monetare neconvenţionale’.

El a explicat, astfel, şi de ce injecţiile de lichiditate operate de marile bănci ale lumii în ultima perioadă nu produc inflaţie.

‘Nu vedem inflaţie, pentru că aceşti bani rămân în sistem, nu intră în consum, respectiv în preţuri, iar acest lucru nu poate fi schimbat mărind în continuare cantitatea de bani pe care o pui în circulaţie. Acelaşi lucru se va întâmpla cu ei, inflaţia va rămâne la niveluri scăzute, ba chiar există pericolul deflaţiei. Dar asta nu înseamnă că, undeva, un factor declanşator nu ar putea să apară şi să mobilizeze toţi aceşti bani care să se transfere în consum şi în preţuri şi să avem dintr-odată o inflaţie foarte mare. Există această posibilitate, dar nimeni nu o poate controla’, a mai spus Dochia.

Potrivit acestuia, faptul că banii au rămas în sistem rezultă şi din economiile enorme pe care companiile le au în depozite, cu care preferă să plătească dividende în loc să le investească. Mai mult, există şi cazuri în care companiile se împrumută pentru a acorda dividende, având în vedere costul scăzut al banilor, mai spune economistul.

Astfel, a spus el, politicile de stimulare monetară nu au avut efectul scontat, cu excepţia salvării unor bănci, prin care s-a împiedicat un colaps al pieţelor financiare.

‘Dar, dincolo de aceste efecte, care putem spune că au fost realizate, aşteptările nu au mai fost împlinite în ceea ce priveşte problemele de fond: creşterea economică nu s-a reluat, datoriile publice şi private au rămas la niveluri ridicate şi, mai mult, pe perioada crizei, acestea au crescut cu toate programele de austeritate. Cu 57 de trilioane de dolari au crescut datoriile pe această perioadă de criză la nivel mondial’, a continuat Aurelian Dochia.

În aceste condiţii, Dochia susţine că începe să se pună în discuţie inclusiv independenţa băncilor centrale.

‘Părerea mea este că iluzia că băncile centrale sunt independente şi că acţionează cu un reglaj fin nu va mai sta multă vreme în picioare. Deja băncile centrale s-au extins foarte mult în domeniul politicilor fiscale, iar acestea au o pondere politică’, a precizat economistul citat.