Generalul american Scaparrotti preia comanda trupelor NATO în Europa în plină schimbare a strategiei Alianţei

Scaparrotti, care – după serviciul în Afganistan – a condus până în prezent trupele americane din Coreea de Sud, devine astfel al 18-lea comandant suprem al forţelor Alianţei Nord-Atlantice, post strategic inaugurat în 1951 de generalul american Dwight Eisenhower.

‘Ne aflăm într-un moment crucial’ pentru că Europa ‘se confruntă cu ameninţări şi provocări strategice numeroase’, a rezumat situaţia generalul Scaparrotti (60 de ani), în cursul audierii sale de către Senatul american în aprilie.

‘O Rusie în plină recrudescenţă vrea mai multă putere şi dovedeşte un comportament tot mai agresiv’, ‘terorismul constituie o ameninţare imediată, aşa cum lumea a putut fi martoră în recentele tragedii la Bruxelles, Paris şi Ankara’, iar ‘afluxul semnificativ al migranţilor şi refugiaţilor a provocat crize economice, demografice şi umanitare care pun la încercare structura socială a Europei’, explica el.

Generalul american va trebui să continue linia predecesorului său, generalul Philip Breedlove, ‘spunând şi repetând europenilor că trebuie să facă mai mult’ pentru a-şi stopa în cele din urmă reducerea cheltuielilor pentru apărare, a subliniat Jan Techau de la institutul Carnegie Europe.

Criza ucraineană din primăvara 2014, care durează în pofida unei încetări a focului convenite între rebelii proruşi şi Kiev, a pus capăt optimismului occidentalilor de a putea coopera cu Rusia, obligând NATO să se lanseze într-o ‘insistenţă modernă’ fără precedent după sfârşitul Războiului rece pentru o întărire militară substanţială a Estului.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a dezvăluit în cursul săptămânii că această consolidare s-ar putea traduce prin desfăşurarea sub formă de rotaţie a patru batalioane (putând avea fiecare mai multe sute de oameni) cu echipamemtele asociate în Ţările baltice şi în Polonia. În Est, mici baze logistice au fost instituite deja, fără a omite întărirea patrulelor aeriene şi maritime, crearea unei forţe foarte rapid desfăşurabile şi o multiplicare a exerciţiilor.

SUA vor, de altfel, să desfăşoare – prin rotaţii succesive – o brigadă blindată în Europa de Est (4.200 de soldaţi) din februarie 2017 şi prevăd cvadruplarea în anul următor, la 3,4 miliarde de dolari, a cheltuielilor lor destinate întăririi prezenţei militare americane în Europa.

Viitorul summit al NATO – în două luni, la Varşovia – va fi ocazia ‘cimentării acestor decizii’, a asigurat marţi ministrul estonian al apărării, Hannes Hanso.

De asemenea, ţările membre ale NATO din sudul Europei sunt atente la evenimentele din Siria şi Turcia, de unde au plecat anul trecut peste 850.000 de migranţi spre Europa, şi la coastele libiene, etapă a rutei migratorii subsaheliene.

Ca răspuns la grava criză a migranţilor în Europa, NATO şi-a trimis încă din martie şase nave de război în Marea Egee pentru a supraveghea şi intercepta reţelele de traficanţi, operaţiune foarte novatoare pentru Alianţă.

NATO intenţionează chiar să meargă şi mai departe, ‘transformând’ Active Endeavour – altă misiune navală în Marea Mediterană, axată pe antiterorism – pentru a-i permite să coopereze mai bine cu flota Uniunii Europene care acţionează împotriva traficanţilor în largul coastelor libiene.

În faţa acestor interese strategice divergente în Est şi în Sud, ‘principala provocare pentru Scaparrotti va fi să păstreze unitatea Alianţei’, subliniază Daniel Fiott, cercetător la Institutul de Studii Europene (VUB), cu atât mai mult cu cât preşedintele rus Vladimir Putin ‘caută în mod deliberat’ să divizeze NATO, aşa cum a remarcat chiar Curtis Scaparrotti, care avea ca misiune principală în Coreea de Sud să-l ţină la respect pe imprevizibilul lider nord-coreean Kim Jong-Un.