Costescu: Fondurile din planul Juncker pot fi accesate pentru infrastructură, dar banii nu vin necondiţionat

Adaugă-ne ca sursă preferată

‘Referitor la banii pe care România îi are la dispoziţie pentru a construi infrastructura, vă spun că lipsa acestor bani este un fenomen general european. La nivelul unităţilor europene există un necesar neacoperit de 700 de miliarde de euro în acest moment, sumele identificate fiind, în toate ţările europene, undeva în zona a 150 de miliarde de euro. Cunoscând aceste cifre, ne punem evident întrebarea ce putem să facem, cum vom continua aceste investiţii, atunci când fondurile structurale, cele nerambursabile, se vor reduce ca intensitate. Sunt, evident, variante pentru ţările bogate de a investi din surse proprii, sunt şi variante pentru ţări primite mai recent în comunitatea europeană de a-şi identifica resurse. Printre ele, unul dintre instrumentele despre care s-a discutat în ultima vreme, dar nu suficient faţă de importanţa lui, este planul Juncker. Dar acesta nu este un fond care ne va veni necondiţionat, nu este un fond care va alimenta proiecte scrise de un funcţionar român şi aprobate de un funcţionar european, sunt fonduri care vor veni dacă vom reuşi să convingem investitorii să se alăture nouă şi, în limita fondului de garantare emis de comunitatea europeană, să lucreze alături de noi’, a explicat, luni, Dan Costescu, într-o conferinţă pe teme de administraţie locală.

Mai mult decât atât, România trebuie să se grăbească în elaborarea acestor proiecte, pentru că în 3 – 4 ani va fi prea târziu, având în vedere că ţările europene au venit deja cu proiecte care acoperă mai mult de un sfert din valoarea planului.

În ceea ce priveşte Master Planul General de Transport al României, Dan Costescu a spus că documentul se află în fază de avizare interministerială, după ce, în aprilie 2016, acesta a fost ‘bătut în cuie’ cu Comisia Europeană.

În implementarea acestuia, însă, ministrul Transporturilor susţine că va fi foarte importantă planificarea, având în vedere că este vorba de proiecte cu cicluri de implementare foarte lungi, de 5-6 ani, iar factorii de decizie care vor veni vor trebuie să le continue.