În caz de default, BNR va putea obliga băncile să transforme unele depozite în capital

Înainte de apariţia legii dării în plată orice credit garantat cu o ipotecă era ponderat la risc cu 35% din valoare. Acum, cerințele de provizionare merg și până la 100% sau la un procent de 150% pentru un credit aflat în default.

În condițiile în care excepțiile de neconstituționalitate ridicate de bănci la legea dării în plată vor trece de Curtea Constituțională, BNR va avea nevoie în cazul unor bănci de metode suplimentare de constrângere pentru majorarea capitalului. În Regulamentul 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit, la articolul 178, aliniatul trei, privind creditele în default, există prevederi care permit instituției de supraveghere să ceară băncii respective să convertească în capital împrumuturile subordonate și depozitele constituie de măncile mamă pe o durată mai mare de doi ani la subsidiarele din România.

Regulamentul BNR care implementează regulamentul european și cerințele de prudențialitate privind capitalurile băncilor nu conțineau această prevedere. De aceea, BNR pregătește o modificare ce va permite CA al BNR să stabilească un regim distinctiv pentru fiecare bancă, care să permită această conversie în caz de nevoie. Practic, dacă după notificările de dare în plată, anumite bănci nu vor mai îndeplini criteriile de capital și solvabilitate, BNR va putea ca și până acum să ceară capital suplimentar de la acționarul principal. Dacă acesta nu vrea sau nu are capitalul necesar, (cazul posibil al unor bănci grecești) Consiliul de Administrație va putea decide conversia împrumuturilor și depozitelor în capital.

BNR a luat o serie de măsuri pentru ca băncile să își reflecte în contabilitate, în rezultatele financiare și în structura portofoliului în mod corect efectele legii dării în plată. Acest lucru implică monitorizarea aplicării corecte a regulamentului European 575/2013, care obligă la calcularea de capital suplimentar, cerințe de capital suplimentare pentru riscul de credit, riscul de contrapartidă, riscul ca debitorul, beneficiind de această lege, să nu-și ramburseze integral obligațiile contractate.

Astfel, se schimbă statutul expunerii către debitorii din această zonă, de credite imobiliare, și se cere băncii mai mult capital pentru că s-a expus către un debitor care poate beneficia de această lege specială. Dacă un debitor notifică banca referitor la darea în plată, notificarea constituie un eveniment care declanșează pierdere în patrimoniul băncii, creanța nu se mai realizează integral față de ce este reflectat în contabilitate și, potrivit regulilor contabile internaționale, se solicită provizioane suplimentare pentru aceste active imobiliare depreciate, ceea ce creează un impact negativ asupra profitabilității și a capacității viitoare de creștere a capitalului de către bănci.