De ce ne spun politicul şi marketingul când să râdem şi când să plângem?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Cei care s-au ales cu el în cel de-al doilea context, probabil că acesta se manifestă pregnant în situații în care se observă că sistemul de legi are carențe din punct de vedere rațional. Elementul de umor are legătură cu absurdul cotidian. Sesizează în comportamentul membrilor societății ridicolul, lipsa de coerență, dar și a celor 7 ani de acasă.

Asta însă cu precizarea că rândurile de față nu doresc să tranșeze în vreun fel chestiunea simțului umorului, ci doar să atragă atenția asupra diferenței dintre corectitudine și corectitudinea politică.

În cel de-al doilea caz e nevoie de două cuvinte pentru a arăta la ceea ce ne referim, dar nu ca urmare a complexității noțiunii, ci fiindcă e profund eronată.  Greșeala provine din faptul că o glumă ce trebuie explicată înainte de a provoca râsul nu merită să fie etichetată astfel.

În fine, prințul consort Philip, soțul reginei Elisabeta a II–a a Marii Britanii, s-a făcut remarcat de-a lungul timpului prin comentarii pe care mulți ar fi vrut să le facă, dar numai el și-a permis. Umorul său savuros a fost apreciat, chiar dacă glumele sale au stârnit controverse.

Dacă o altă persoană  face același tip de comentarii – și nu ne referim neapărat la tenismenul Ilie Năstase – consecințele sunt niște replici la afirmații considerate rasiste și măsuri coercitive, chiar dacă aprecierile sunt  mai puțin contondente decât cele ale nobilei figuri.

Iar marea problemă e că la momentul aprecierilor prințului, Marea Britanie era membru UE, statut pe care România îl are și acum. Cetățenii europeni nu trebuie tratați la fel?

Și dacă ne amintim bine, înainte de epoca politically correct, prin anii ’70,  Ilie Năstase – liderul clasamentului ATP – înjura arbitrii sau ștergea tușele din var ale terenurilor și nimeni nu-l lua în serios. El făcea deliciul publicului. Oamenii se manifestau altfel decât în actuala perioadă, de corectitudine politică, în care politicul și marketingul au pus stăpânire pe sentimentele lor și le spun când să râdă și când să plângă.

Toată lumea îl știe pe Ilie Năstase, și nu românul care a câștigat Roland Garros și US Open s-a schimbat în ultimii ani, ci percepția politică, dar mai important este de ce unii sunt trași de mânecă pentru zicerile lor și alții nu? Oare din acest motiv nu a mai suportat Regatul Unit – obișnuit să spună adevărul de la înălțimea fețelor regale – să rămână în Uniunea Europeană?