Trei sferturi dintre firmele din România au ajuns să apeleze la creditul furnizor

Adaugă-ne ca sursă preferată

‘Afacerile pe banii partenerilor şi clienţilor au devenit o adevărată modă în economia românească. În lipsa unui capital suficient, tot mai multe firme aleg să întârzie plăţile, apelând la creditul furnizor, un mecanism economic de finanţare de business, fără dobândă, care se extinde tot mai puternic. 75% dintre firmele din economia românească au ajuns să apeleze la această soluţie, în condiţiile în care finanţarea bancară reprezintă, mai ales pentru IMM-uri, un domeniu greu accesibil’, se arată în document.

Potrivit acestuia, valoarea datoriilor comerciale înregistrate de companiile româneşti a depăşit, în 2016, nivelul de 306,6 miliarde de lei, sumă cu aproape 100 de miliarde de lei mai mare decât în 2009 (213,3 miliarde lei)

Studiul realizat de KeysFin arată că peste 400.000 de firme, care reprezintă 64% din economie, înregistrau datorii comerciale la nivelul anului trecut.

‘Creditul comercial reprezenta, în 2016, 36,8% din totalul datoriilor companiilor, un procent cu 56% mai mare decât valoarea creditului bancar (133 miliarde lei).Cele mai mari datorii comerciale le înregistrau firmele din industrie (117 miliarde lei), în creştere cu peste 30% faţă de anul precedent (72 miliarde lei). În clasamentul realizat de KeysFin urmează societăţile din comerţ, cu datorii comerciale de 80,6 miliarde lei, cele din servicii şi utilităţi (34,6 mld.lei) şi construcţii-imobiliare (29,4 miliarde lei)’, informează studiul.

Conform sursei citate, datorii comerciale semnificative înregistrau, anul trecut, şi societăţile din agricultură (13,5 miliarde lei), transporturi (11,6 miliarde lei) şi hoteluri şi restaurante (2,3 miliarde lei), în timp ce alte domenii raportau datorii comerciale de peste 11 miliarde lei.

‘Faţă de anul 2015, plăţile restante au atins nivelul de 102 miliarde lei, furnizorii restanţi reprezentând 45% din total. Semnificativ este faptul că valoarea frunizorilor restanţi de peste 1 an se situa la 29 miliarde de lei, sumă aproape dublă faţă de furnizorii restanţi de peste 30-90 zile. Este un indicator semnificativ care arată situaţia reală în privinţa dinamicii plăţilor în economie’, afirmă analiştii de la KeysFin.

Perioada medie de încasare a creanţelor era de 95 de zile în 2016, în timp ce perioada medie de plată a datoriilor curente se situa la nivelul de 176 zile. Datoriile se plătesc cel mai greu în domeniul construcţiilor, în medie la 370 de zile, în timp ce banii se recuperează cel mai dificil în agricultură, în medie la 156 de zile. Alte domenii cu potenţial de risc, din acest punct de vedere, sunt industria extractivă, activităţile profesionale şi tehnice, sectorul energetic şi HORECA.

‘Pe fondul creşterii economice semnificative din ultimii ani, dinamica plăţilor s-a îmbunătăţit, însă prea puţin pentru a conta cu adevărat în relaţiile comerciale. În timp ce în România, furnizorii restanţi reprezintă 45%, la nivel european media este de 40,3%. Din punct de vedere sectorial, singura ramură economică în care disciplina la plată s-a îmbunătăţit în ultimii ani a fost industria (-2,6%), în timp ce la polul opus se află construcţiile şi imobiliarele (+5%) şi agricultura (+3,1%)’, spun experţii Keysfin.

Creditarea reprezintă doar 9% din pasivele companiilor, iar din cele peste 608.000 de firme active din economia românească, doar 68.000 aveau un credit bancar la sfârşitul anului trecut (11,2%).

‘Potenţialul de creditare, mai ales în sectorul IMM, este unul semnificativ. Sunt peste 12.000 de întreprinderi mici şi mijlocii care pot fi considerate performante din punct de vedere economic. Din punct de vedere al sectorului de activitate, cel mai bun potenţial îl reprezintă firmele din industrie (27,8%), comerţ (25,5%) şi servicii şi utilităţi (20,4%)’, arată studiul.

Potrivit acestuia, o mare problemă pentru economie o constituie şi faptul că ieşirea din insolvenţă are loc, în România, în medie la 3,3 ani, semnificativ mai mare faţă de media UE, iar rata de recuperare este mai mică decât cea europeană (34,4% în România faţă de 65% în UE, potrivit datelor Băncii Mondiale pe 2016)