1,8 milioane de români muncesc în altă localitate. Cine sunt navetiştii României şi cum arată acum acest fenomen

Adaugă-ne ca sursă preferată

Iată câteva din concluziile studiului:

Din cei 1,8 milioane de navetişti (commuters în engleză, în studiu), 51% muncesc în Bucureşti şi în cele 40 de oraşe reşedinţă de judeţ. Dacă se iau în calcul nu doar oraşele, ci zone metropolitane sau zonele urbane funcţionale (ZUF oraşul şi zona din jurul lui lui care depinde de el), procentul ajunge la 67%. În anul 2011, anul ultimului recensământ, aceste 41 de zone asigurau 61% din numărul total de locuri de muncă din România.

Bucureştiul atrage cel mai mare număr de navetişti: 252.000 de oameni dacă socotim doar oraşul, şi 331.000 daca se ia în calcul aria metropolitană/funcţională. Zona cu cele mai mari salarii din România şi care generază 25% din PIB atrage forţă de muncă de până la 100 km distanţă, dat fiind că salariul mediu este dublu faţă de cel din Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu sau Teleorman.

Alte zone vizate sunt Ploieşti, Piteşti, Târgovişte, Deva, Târgu Mureş, Alba Iulia, Miercurea Ciuc şi Braşov. Aici, peste 25% din locurile de muncă sunt ocupate de navetişti. Dacă vorbim despre persoane şi nu despre procente, după Bucureşti, cei mai mulţi navetişti sunt, în ordine, în Ploieşti, Piteşti, Constanţa, Timişoara, Braşov şi Cluj, dacă socotim aria metropolitană/funcţională.

Domeniul economic cel mai dependent de aportul navetiştilor este industria auto, unde 46% din toată forţa de muncă înseamnă această categorie. În 2002, procentul era de doar 31%. Pe de altă parte, sectorul serviciilor, care furnizează cele mai multe locuri de muncă din România, este şi locul unde se angajează peste 40% dintre navetişti, în aproape toate judeţele ţării. În oraşele mari, ca Bucureşti, Constanţa şi Cluj, ponderea ajunge la peste 61%. Totuşi, majoritatea joburilor ocupate de ei sunt în domenii cu valoare adăugată mică, ca retailul şi transportul auto.

La nivel naţional, doar 18% din joburile pe care le au navetiştii necesită studii universitare, deşi 26% dintre navetişti au o diplomă de absolvent de facultate, ceea ce arată că cel puţin 8% dintre ei sunt supracalificaţi pentru postul pe care îl ocupă. 67% din joburi cer doar liceul, iar 15% doar să nu fii analfabet. De altfel, ponderea de 26%-studii superioare printre cei care fac naveta-este mai mare decât ponderea angajaţilor cu studii superioare la nivel naţional, de doar 22,8%. Navetiştii sunt mai educaţi decât persoanele stabilite în zona unde fac nevata, iar una din explicaţii este că zonele din care vin ei, mai ales cele rurale, nu le oferă locuri de muncă satisfăcătoare celor cu studii superioare sau chiar medii.

Migraţia din rural în urban, chiar dacă de mai mică amploare, continuă să existe. 62% dintre navetişti au reşedinţa în mediul rural. 29% din toată forţa de muncă din mediul rural, face naveta, faţă de doar 14,6%, forţa de muncă cu rezidenţa în mediul urban dar care alege să muncească în alt oraş.

Pe grupe de vârstă, este evident că tinerii sunt mai mobili decât vârstnicii: 30% dintre angajaţii cu vârste între 20 şi 29 de ani muncesc în altă localitate decât cea de reşedinţă, în timp de 87% dintre cei de peste 60 de ani muncesc în aceeaşi localitate în care îşi au reşedinţa. Totuşi, mobilitatea forţei de muncă a crescut pe toate grupele de vârstă. Spre exemplu, numărul navetiştilor cu vârste de peste 50 de ani a crescut de la 106.000 la 228.000, în perioada 2002-2011, trend influenţat şi de îmbătrânirea populaţiei.