Daniel Petre, directorul Deloitte: După noul Cod fiscal, unele companii nu-şi vor mai putea deduce niciodată integral costurile cu dobânzile

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Proiectul de modificare a Codului fiscal transpune directiva ATAD (Anti-Tax Avoidance) mai devreme cu un an față de termenul limită prevăzut de Comisia Europeană. Din această perspectivă ar fi fost de salutat intenția guvernului de a clarifica din timp modul în care preia normele generale ale directivei dacă perioada de 6 luni stabilită de Codul fiscal pentru intrarea în vigoare ar fi fost respectată”, a răspuns Daniel Petre, directorul Deloitte România, unei întrebări ECONOMICA.NET legată de efectele implementării directivei ATAD prin OUG care a modificat săptămâna trecută Codul fiscal.

El mai spune că trebuie să reținem că nu este vorba de o inițiativă proprie a guvernului, ci de o directivă UE care este obligatorie pentru toate statele membre și ar fi fost oricum implementată.

Legislația fiscală actuală are deja prevederi pentru contracararea transferului de profituri, iar legislația privind prețurile de transfer există de aproape un deceniu. Nu legislația a lipsit în România, atenţionează Petre.

Cea mai de impact modificare preluată din directivă este noua regulă de deducere a costurilor cu dobânda la calculul impozitului pe profit și vizează atât împrumuturile intra grup (respectiv pe care și le acordă între ele companiile membre ale aceluiași grup), cât și împrumuturile luate de la instituții financiare.

Guvernul a optat să implementeze una dintre cele mai restrictive variante lăsate la dispoziție de directivă statelor membre, arată oficialul Deloitte. Directiva îi dă fiecărui stat posibilitatea de a opta pentru anumite plafoane și cote pentru deducerea dobânzilor.

„Codul fiscal conține deja reguli și limitări la deducerea dobânzilor, doar că cele prevăzute în ordonanța de modificare sunt mai drastice. Limita de deducere a fost stabilită la 10% față de 30% din EBITDA la cât este stabilită cota maximă în directivă pentru costurile cu finanțarea care depășesc plafonul de 200.000 de euro (până la care costurile sunt integral
deductibile).

Dacă în cazul împrumuturilor intra grup se poate considera că pot fi folosite și ca pârghie de transfer al profiturilor (prin contractarea de împrumuturi purtătoare de dobândă de la alte companii din grup), în cazul celor de la instituții financiare acest risc este extrem de redus.

În aceste condiții, societățile care fac parte dintr-un grup se vor finanța mai scump atât de la părțile afiliate (alte companii din grup), cât și de la instituțiile financiare. Astfel, par avantajate societățile independente care, neavând aceste limitări, vor beneficia de deducerea integrală a costurilor de îndatorare.

Noile reguli ar putea pune unele companii din anumite industrii în situația de a nu își putea deduce integral niciodată costurile cu dobânda, ceea ce le-ar limita investițiile”, spune şeful consultantului din „Big Four„.