Prunele româneşti au rămas singurele organisme modificate genetic produse în ţară. Restul de OMG-uri le mâncăm din import

Adaugă-ne ca sursă preferată

Porumbul modificat genetic, singurul organism modificat genetic (OMG) permis de Comisia Europeană spre cultivare pe teritoriul său, a rămas un mijloc de creştere a productivităţii la hectar în România doar pe hârtie. Deşi şi-au manifestat repetat dorinţa de a cultiva plante modificate genetic, aşa cum făceau înainte de aderarea la UE, comunităţile de fermieri s-au împotmolit în birocraţie şi au renunţat să mai producă porumbul MON 810 încă din 2015. Pe teren, pe o suprafaţă de aproximativ 1000 de metri pătraţi, au mai rămas doar pruni rezistenţi la viruşi, plantaţi pentru teste.

 „Guvernul României permite efectuarea de studii de biotehnologie, însă cercetările actuale se limitează la prunele de plante modificate genetic (GE)”, se arată într-un studiu al Direcţiei pentru Agricultură al SUA (USDA). Conform unor rapoarte mai vechi, în 2015, în ţara noastră a început testarea în câmp pe prunii modificaţi genetic rezistenţi la viruşi, pentru care Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriţa a obţinut aprobarea Comisiei Europene încă din 2011. Staţiunea are autorizare pentru a face aceste teste până în 2019, iar suprafaţa cultivată cu acest tip de pruni este de 1.200 de metri pătraţi.

„În 2017 şi 2018, testele în teren vor continua, dar ca şi în anii anteriori, nici în 2017 nu s-au solicitat aprobări pentru importul de seminţe modificate genetic. Companiile de cercetare în domeniu nu mai sunt interesate să facă teste pe teritoriul UE având în vedere că autorizaţiile costă foarte mult, iar perspectivele sunt limitate”, se mai arată în raportul USDA.

Nu producem OMG, dar consumăm

Chiar dacă a renunţat la cultivarea plantelor modificate genetic, România este însă un mare consumator de produse din astfel de plante, în special soia, pe care am ajuns să o aducem din import pentru a fi folosită în hrana animalelor. Cum Comisia Europeană interzice producţia de soia modificată genetic, după 2007 a trebuit să o importăm, fermierii pierzând bani atât prin creşterea costurilor de producţie a cărnii cât şi prin lipsa exporturilor. Anul acesta s-a marcat, de asemenea, şi o premieră. Pentru prima dată după 2013, o încărcătură cu produse din soia din SUA, de 22.000 de tone, a ajus în ţara noastră.

De altfel, din datele USDA, în 2016, importurile de soia şi produse din soia au scăzut cu aproximativ o treime, până la 500.000 de tone, dar cantităţile de afară şi-au revenit în prima parte a acestui an, creşterea fiind de 35%. Principalii furnizori pentru noi sunt Brazilia, de unde am cumpărat 144.000 de tone şi Argentina, care ne-a livrat 133.000 de tone.”Doar o mică parte din soia importată nu este modificată genetic”, notează specialiştii USDA.