Italia vrea să oblige băncile să-şi separe activităţile de retail de cele de investiţii

Din 1993, băncile comerciale şi cele de investiţii pot opera în Italia sub acelaşi acoperiş.

În iunie, când guvernarea a fost preluată de o coaliţie de partide populiste, s-a ajuns la un acord de principiu conform căruia cel mai bine pentru sectorul bancar este ca diviziile să fie păstrate separat, în vederea protejării clienţilor şi contribuabililor.

Guvernul vrea să aprobe „în următoarele luni” noile reglementări, iar coaliţia va face presiuni „pentru o reformă a supervizării bancare europene şi crearea unui fond pan-european pentru garantarea celor care au depozite bancare”, a declarat Luigi Di Maio.

Acesta a adăugat, referindu-se la Banca Carige, care se confruntă cu dificultăţi financiare, că dacă Executivul va trebui să contribuie la majorarea capitalului, atunci va prelua controlul instituţiei.

În 2017, Uniunea Europeană a renunţat la un proiect de lege care ar fi forţat marile bănci din blocul comunitar să se dividă, pentru a reduce riscul de a deveni „prea mari pentru a fi lăsate să dea faliment”.

O reformă structurală a sectorului bancar din UE propusă în 2014, relativ târziu după criza bancară din 2007-2009, trebuia să fie răspunsul Europei la aşa-numita „regulă Volcker”, denumită după fostul preşedinte al Rezervei Federale americane, Paul Volcker, care împiedică băncile de pe Wall Street să facă speculaţii cu banii clienţilor lor.

Proiectul legislativ din UE oferea organismelor de reglementare puterea de a forţa băncile să se separe de activităţile de trading, dar, până la urmă, iniţiativa s-a împotmolit în detaliile cu privire la criteriile ce urmau să fie utilizate pentru a decide această separare.

În urma deciziei Uniunii Europene, Marea Britanie a rămas singură cu iniţiativa sa denumită ”Vickers Reform”, care obligă băncile britanice să separe activităţile de retail de cele de investiţii până în 2019.