CJUE: „Dreptul la uitare” la căutarea pe Google se limitează la teritoriul UE

Adaugă-ne ca sursă preferată

Acest drept se aplică însă în ansamblul statelor membre ale UE, precizează Curtea de la Luxemburg, statuând într-un caz considerat emblematic pentru conflictul între protejarea vieţii private şi libertatea de exprimare.

În Franţa, Comisia naţională de informatică şi libertăţi (CNIL) a aplicat Google o amendă de 100.000 de euro în 2016, reproşându-i că limitează acest ‘drept la uitare’ doar la versiunile europene ale motorului de căutare.

Consacrat în 2014 de justiţia europeană, „dreptul la uitare” ii permite fiecărui cetăţean al UE să obţină, în anumite condiţii, dezindexarea linkurilor în lista de rezultate afişată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele său.

În litigiul său cu Google, agenţia franceză de reglementare considera că, pentru a fi eficace, eliminarea linkurilor trebuie să se aplice tuturor versiunilor motorului de căutare din lume.

Google, susţinut de mai multe organizaţii de apărare a drepturilor, a răspuns că respectă ‘dreptul la uitare’ nu doar în ţara unui solicitant european, ci pe întreg teritoriul UE, şi că a merge dincolo de aceasta ar implica riscuri pentru libertatea de exprimare şi ar permite unor regimuri autoritare să utilizeze acest precedent pentru a restrânge accesul la anumite informaţii.

În consecinţă, Google a contestat condamnarea la Consiliul de Stat al Franţei, cea mai înaltă jurisdicţie administrativă a ţării, care a solicitat ulterior avizul CJUE.

„În stadiul actual, nu există, pentru operatorul unui motor de căutare care dă curs unei cereri de dezindexare (…) obligaţia decurgând din dreptul Uniunii de a proceda la o astfel de dezindexare în ansamblul versiunilor motorului său”, arată Curtea europeană în verdictul comunicat marţi.

„Dreptul Uniunii obligă, totuşi, operatorul unui motor de căutare să opereze o astfel de dezindexare în versiunile motorului său corespunzând ansamblului statelor membre”, subliniază CJUE.

Dezindexarea trebuie, „dacă este necesar, să fie însoţită de măsuri care să permită în mod efectiv să-i împiedice sau, cel puţin, să-i descurajeze în mod serios pe internauţii care efectuează o căutare” să acceadă „via o versiune a acestui motor „din afara UE”, la linkurile care fac obiectul cererii”.

CJUE a comunicat marţi şi decizia într-un alt caz referitor la datele personale, în care a fost sesizată tot de justiţia franceză, cu privire la cererile de dezindexare refuzate unor persoane private.

CNIL refuzase să oblige Google să elimine mai multe linkuri spre articole în care se vorbea despre condamnări pentru fapte de pedofilie, sau spre o pagină de internet cu un fotomontaj satiric despre o politiciană.

În decizia sa, CJUE consideră că, dacă cererea de dezindexare priveşte un link ce conţine „date sensibile”, motorul de căutare trebuie „să verifice dacă includerea acestui link în lista rezultatelor (…) se dovedeşte strict necesară pentru protejarea libertăţii de informare a internauţilor”.

Dacă cererea priveşte „date privitoare la o procedură judiciară”, dar care „se referă la o etapă anterioară acestei proceduri”, motorul de căutare „trebuie să ia în considerare ansamblul circumstanţelor cazului”.

Aceasta priveşte „natura şi gravitatea infracţiunii în cauză, desfăşurarea şi rezultatul zisei proceduri, timpul scurs, rolul jucat de această persoană în viaţa publică” sau „comportamentul său în trecut”.