ÎCCJ: Sumele aflate în conturile destinate plăţii salariilor în instituţiile publice nu pot fi executate silit prin poprire

Adaugă-ne ca sursă preferată

În şedinţa de luni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii a admis un recurs în interesul legii formulat de procurorul general şi a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 781 alin. (5) lit. c) din Codul de procedură civilă (fost art. 452 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă de la 1865), sumele destinate plăţii drepturilor salariale, aflate în conturi deschise la unităţile de trezorerie şi societăţi bancare, nu pot face obiectul executării silite prin poprire. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”.

Procurorul general susţinea în recursul în interesul legii că, în instanţele din România, nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

O primă orientare de jurisprudenţă consideră că, prin OUG 22/2002, s-a stabilit o procedură specială, derogatorie de la prevederile dreptului comun în ceea ce priveşte executarea creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice.

Prevederile acestei ordonanţe stabilesc că aceste creanţe nu se pot achita din sumele destinate cheltuielilor de funcţionare şi organizare, inclusiv cheltuielilor de personal din instituţiile publice.

A doua orientare de jurisprudenţă apreciază că, în acest caz, sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil în materia executărilor silite, în sensul că sunt exceptate de la poprire sumele destinate plăţii salariilor doar pentru o perioadă de trei luni de la data înfiinţării popririi, termen la expirarea căruia sumele având această destinaţie pot fi executate silit.

În opinia procurorului general, prima orientare de jurisprudenţă este cea corectă, şi anume că sumele destinate plăţii drepturilor salariale din instituţiile publice, aflate în conturi deschise la unităţile de trezorerie şi societăţi bancare, nu pot face obiectul executării silite prin poprire, această interdicţie fiind pe termen nelimitat.