Instanţa supremă

În ultimii 3-4 ani, n-am făcut altceva decât să construim cu migală și dedicație precondițiile unei crize bugetare și de balanță de plăți. Mai mult decât atât, ne-am asigurat că facem asta prin efectul legii, ca de exemplu legea salarizării sau a pensiilor. O guvernare responsabilă ar putea încerca să ajusteze controlat deficitele, însă o asemenea tentativă rațională a ajuns să fie ilegală și, ca atare, chiar neconstituțională. Exemplul este dat de legea pensiilor, dar nu este singurul.

O majorare a tuturor pensiilor cu 40% este cu siguranță un demes irațional, chiar nebunesc în condițiile date, dar în aceeași măsură a renunța este acum cât se poate de ilegal. Ca atare, în an electoral, orice guvern ar veni la putere cu depline atribuții va trebui să respecte legea, în detrimentul rațiunii. Deasupra legilor subiective și chiar a Constituției, acționează însă obiectivele legi economice și ale pieței ce au prostul obicei de a nu ține cont de calendare electorale și pedepsesc fără indulgență.

Acolo unde politicul ezită și întârzie să facă necesarele corecții de teama consecințelor electorale sau pentru că nu-i permite legea, instanța superioară nu stă pe gânduri și nu acordă termene. România riscă să ajungă la judecata piețelor, judecata este nemiloasă, iar verdictul este după colț și nu are nici simpatii, nici antipatii politice. Ne vor executa prin curs, dobânzi inflație fără să se sinchisească de legile salarizării sau a pensiilor, curat neconstituțional. Definitiv și irevocabil.

Daniel Oanţă este expert principal în cadrul Băncii Naţionale a României.