Au apărut primele litigii din cauza refuzului angajatorilor de a trece la telemuncă în pandemie. Există soluții în favoarea angajatului

La puțin timp după declararea stării de urgență și, ulterior, celei de alertă, pe rolul instanțelor de judecată au apărut procese legate de telemuncă. Este, spre exemplu, cazul unei salariate care s-a adresat instanței de judecată deoarece a dorit să își desfășoare actvitatea de la distanță urmare a pandemiei cu noul coronavirus, dar a fost refuzată de angajator, anunță Victor Stănilă, avocat de drept civil și dreptul afacerilor.

Salariata a formulat așadar o acțiune prin care a solicitat instanței să constate, în principal, că specificul activității pe care o desfășoară la locul de muncă permite derularea activității de la distanță.

Instanța de judecată a decis că specificul activității desfășurate de reclamantă la locul de muncă îi oferă acesteia dreptul de a-și derula activitatea de la distanță, în regim de telemuncă, pe perioada stării de urgență. Decizia nu este definitivă, rămâne de văzut ce va considera instanța de apel. 

Pentru a decide în acest sens, instanța a analizat dispozițiile din Decretul nr. 195/2020 al Președintelui României și ale Legii nr. 81/2018, privind reglementarea activității de telemuncă.

„Decretul nr. 195/2020 al Președintelui României a fost dat în spiritul obligării societăților să analizeze și, acolo unde este posibil, să implementeze telemunca, respectiv munca la domiciliu. În contextul apariției și propagării noului coronavirus care a adus cu sine necesarul distanțării sociale, telemunca și munca la domiciliu trebuie privite ca metode eficiente de gestionare a situației prezente, atât pentru societățile a căror activitate se poate realiza și în acest mod, cât și pentru angajații acestora, a căror stare de sănătate poate fi astfel protejată mai ușor”, spune avocatul Victor Stănilă.

Ce prevedea legea privind telemunca

Reamintim că, potrivit art. 6 din Decret, conducătorii autorităților publice, ai celorlalte persoane juridice, precum și persoanele fizice au obligația să respecte și să aplice toate măsurile stabilite prin prezentul decret și prin ordonanțele emise de ministrul afacerilor interne.

De asemenea, art. 33 din același Decret prevede că instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, autoritățile administrative autonome, regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile la care statul ori o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, societățile cu capital privat introduc, acolo unde este posibil, pe perioada stării de urgență, munca la domiciliu sau în regim de telemuncă, prin act unilateral al angajatorului.

Telemunca este o formă de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor. Activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voință al părților și se prevede în mod expres în contractul individual de muncă odată cu încheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act adițional la contractul individual de muncă existent.

Salariatul poate refuza telemunca, iar angajatorul nu îl poate sancționa pentru aceasta. Contractul de muncă nu se poate modifica unilateral.