România, în top Bloomberg privind condiţiile de afaceri: Peste Cehia, Bulgaria, Turcia şi Israel

Adaugă-ne ca sursă preferată

Economia românească se situează pe aceeaşi poziţie ca Malaezia şi este, potrivit rezultatelor topului, un mediu mai propice afacerilor decât Cehia, Noua Zeelandă, Mexic, Israel, Turcia, Bulgaria, Rusia, India sau Brazilia.

Printre ţările cu un punctaj mai bun decât România se numără Ungaria, China, Chile, Polonia, Africa de Sud, Letonia sau Portugalia.

România a primit cele mai bune scoruri la gradul de integrare economică şi la costul forţei de muncă şi materiilor prime, dar stă mai prost în privinţa costului înfiinţării unei afaceri şi „costurilor mai puţin tangibile” – corupţie, inflaţie, fiscalitate, standarde de contabilitate.

Prima poziţie în top este ocupată de Hong Kong, calificat de Reuters drept „un bastion an politicilor de piaţă liberă şi taxelor scăzute”, care are de câştigat şi datorită statutului de „poartă” către China, cea mai mare piaţă de desfacere din lume.

Hong Kong este urmat în top de Olanda, SUA, Marea Britanie, Australia, Germania, Japonia, Franţa, Austria şi Singapore.

Italia şi Spania, a treia şi a patra economie din zona euro, se plasează pe locurile 20, respectiv 21, după China.

În topul anual al Băncii Mondiale privind mediul de afaceri, Doing Business 2012, România acoborât şapte locuri, până pe poziţia 72 din 183.

Topul Bloomberg a fost stabilit în funcţie de şase seturi de criterii:

– gradul de integrare economică – include criterii precum corelarea faţă de economia globală, concentrarea pieţei sau riscul de ţară;

– costul înfiinţării unei afaceri – costurile, etapele şi durata de timp necesară, precum şi costurile de finanţare şi posibilitatea de a obţine investiţii străine;

– costul forţei de muncă şi materiilor prime;

– costul transportului de mărfuri şi bunuri – se referă la uşurinţa efectuării de importuri şi exporturi, eficienţa transportului, performanţa logistică, conectivitatea la rute de transport maritim de mare capacitate, calitatea infrastructurii portuare;

– costuri mai puţin tangibile – se referă la percepţia asupra fenomenului de corupţie, modul în care sunt protejate drepturile internaţionale de proprietate intelectuală, inflaţia, fiscalitatea şi standardele de contabilitate;

– indicele bazei locale de consumatori – mărimea clasei de mijloc, consumul mediu al gospodăriilor, tarifele percepute la import şi PIB-ul pe locuitor.