UPDATE Unul dintre creierele afacerii Roşia Montană cumpără cuprul românesc

UPDATE  Reprezentantii legali ai companiei Roman Copper Corp, câştigătoarea licitaţiei pentru Cupru Min, declară, într-un comunicat de presă, că firma a fost fondată de banca de investiţii Bayfront Capital Partners şi resping orice legătură cu omul de afaceri Stephen Roman.

Ministerul Economiei nu a oferit date despre acţionarii reali ai Roman Copper Corp, datele nefiind disponibile nici la depozitarul central din Toronto până ieri la ora 20.

UPDATE

Preţul  pe care îl va plăti investitorul canadian pentru Cuprumin este de 207 milioane de euro, de peste trei ori mai mult decât preţul de pornire al licitaţiei , potrivit unui anunţ al Ministerului Economiei.

Cupru Min deţine exploatarea Roşia Poieni, unde sunt concentrate 60% din rezervele de cupru ale României.

Statul a încercat de mai multe ori să vândă Cupru Min, prima oară în 2008. Anul trecut, Ministerul Economiei a scos din nou la licitaţie compania, cu intenţia de a vinde integral acţiunile pe care le deţine, dar a amânat procedura pentru 26 martie 2012.

Roman Copper Corp. ar fi controlată, potrivit zf.ro, de Stephen G. Roman, fiul celebrului antreprenor canadian din mineriat Stephen B Roman, şi, încă din vremea comunismului, a fost destul de apropiat de România. Roman a făcut parte din delegaţia canadiană care s-a ocupat de progranul nuclear al României, ştiut fiind că singura centrală nucleară a României este construită cu tehnologie nucleară canadiană tip CANDU.

Mai interesant pentru publicul român este faptul că Stephen G. Roman este, potrivit unor relatări mai vechi de presă, unul dintre foştii directori ai Gabriel Resources, firmă implicată acum în proiectul controversat al exploatării aurifere de la Roşia Montană. Roman a fost, în perioada 1996-2002, vicepreşedinte la Gabriel Resources.

Gabriel Resources, care este acţionar, împreună cu statul, în firma Roşia Montană Gold Corporation, a fost înfiinţată în trecut de omul de afaceri român Vasile Frank Timiş, la rândul lui un important nume în industria minieră. Timiş s-a retras ulterior din Gabriel Resources.

„Statul român încasează taxe, impozite şi redevenţe de la investitor. Dacă nu am fi găsit un cumpărător,    am fi trebuit s-o închidem ceea ce ne-ar fi costat circa 22 de milioane de euro, în principal din ecologizare. Investitorul preia şi datoriile şi obligaţiile de mediu şi mai plăteşte şi redevenţe de 6% din valoarea minereurilor extrase. E o afacere bună”, apreciază Sorin Găman, director Resurse Minerale în Ministerul Economiei. Potrivit acestuia, vânzarea Cupru Min către un investitor potent financiar poate face din compania românească cel mai mare producător de cupru din România.

Statul a vândut Cupru Min pentru că nu poate asigura investiţiile necesare funcţionării companiei, mai spune Găman. Investiţiile curente se ridică la 60 de milioane de euro iar investiţiile necesare conformării de mediu la 17 milioane de euro. 

Zăcământul de la Abrud deţine două treimi din tot cuprul existent în subsolul României, spune şi Tudor Şerban, secretar de stat MEC. Mai mult, există şi minereuri asociate foarte valoroase precum aurul şi wolframul. Nu se poate, însă, considera că aceasta ar fi adevărata miză a privatizării Cuprumin pentru că nu este vorba de cantităţi însemnate, susţine Găman. „Vorbim de câteva kilograme de aur anual. Mai mult, nici nu se transformă în lingou ci se asociază cuprului deşi se plăteşte separat”, apreciază Găman.

Privatizarea Cuprumin a fost impusă de FMI laolaltă cu vânzarea altor companii de stat precum Oltchim şi vânzarea de pachete minoritare la companii din energie precum Transgaz, Hidroelectrica ori Transelectrica. Cupru Min a făcut profit în ultimii doi ani însă oficialii de stat citaţi au precizat că acesta a fost doar conjunctural.