Bloomberg: BCE trebuie să îşi deschidă „camera secretelor”

Datorită rolului major avut în combaterea crizei datoriilor suverane din zona euro, BCE este pe cale să preia prerogative mult mai vaste decât până acum. Instituţia a devenit un furnizor de credite de ultimă instanţă, susţinând guvernele în lupta cu scepticismul pieţelor financiare, şi în curând va supraveghea întregul sistem bancar din zona euro.

Toate acestea vin pe lângă rolul obişnuit al BCE de stabilire a politicii monetare pentru cele 17 ţări care folosesc moneda unică.

În acelaşi timp, BCE oferă mai puţine informaţii publicului decât instituţiile similare din Statele Unite şi Marea Britanie. Ca şi aceste bănci centrale, BCE anunţă deciziile de politică monetară, organizează conferinţe de presă regulate şi participă la audieri în Parlamentul European.

BCE păstrează secret ceea ce discută cei 23 de membri ai consiliului guvernatorilor în spatele uşilor închise, întrucât regulamentul instituţiei nu o obligă să divulge cine şi cum a votat. Mai mult, instituţia va publica minutele şedinţelor de politică monetară peste 30 de ani după ce au avut loc. Asta înseamnă că discuţiile de la prima reuniune a BCE nu vor deveni publice înainte de 2028.

Abordarea BCE în domeniul transparenţei limitează efectul politicilor sale. Dacă analiştii traderii, politicienii, oamenii de afaceri, populaţia şi presa nu cunosc procesul decizional din instituţie, nu pot fi siguri că banca analizează toate faţetele problemelor. În lipsa unei discuţii deschise şi oneste, şefii de companii şi traderii nu vor şti unde se îndreaptă dobânzile, având în vedere perspectiva economiei, iar politica monetară nu va avea efectul dorit în piaţă.

Cel mai rău este că lipsa de transparenţă privează BCE de credibilitatea şi legitimitatea necesatră unei bănci centrale moderne, se arată în articol.

Alte bănci centrale au avut nevoie de mai multe decenii pentru a ajunge la opinia că transparenţa este bună. În anii ’90, Rezerva Federală (Fed) a Statelor Unite nu dezvăluia nici măcar ţinta dobânzii pe termen scurt, considerând că lipsa de informaţie va duce la mai multe tranzacţii. Conducerea Fed considera totodată că ambiguitatea face mai uşoară schimbarea politicilor.

În prezent, Fed publică minute la trei săptămâni după fiecare şedinţă de politică monetară, iar preşedintele instituţiei, Ben Bernanke, oferă mai multe informaţii referitoare la evoluţia viitoare a dobânzilor. Această strategie a ajutat la evitarea unor surprize nedorite.

BCE ar trebui să urmeze exemplul Fed şi să publice minutele şedinţelor la trei săptămâni, sau chiar la două după ce au avut loc, aşa cum procedează Banca Angliei. Ar trebui totodată ca BCE să publice rezumate ale discuţiilor, preferabil cu votul fiecărui membru.

Ideal ar fi ca atât Fed cât şi BCE să publice stenogramele şedinţelor, analize ale membrilor, modele economice şi estimări care să le susţină deciziile, fără să aştepte cinci ani, ca în prezent.

O bancă centrală lipsită de transparenţă nu poate fi răspunzătoare pentru deciziile ei şi riscă să îşi piardă independenţa, crucială pentru misiunea ei, conchide articolul.